Dicționar de sinonime
Sinonime pricepere
Cuvântul „pricepere” are următoarele sinonime:
pricepere ( substantiv )
- înțelegere
- cunoaștere
- stăpânire
- pătrundere
- comprehensiune
- vedere
- capacitate
- îndemânare
- inteligență
- măiestrie
- percepere
- sesizare
- pricepătură
- știutură
- percepție
- competență
- destoinicie
- pregătire
- seriozitate
- valoare
- vrednicie
- hărnicie
- practică
- volnicie
- abilitate
- dexteritate
- dibăcie
- ingeniozitate
- iscusință
- isteție
- istețime
- știință
- talent
- ușurință
- meșteșug
- meșteșugire
- meșterie
- apucătură
- pricepuție
- iscusire
- marafet
- deșteptăciune
- intelect
- judecată
- minte
- rațiune
- spirit
- duh
- pamet
- doxă
- cap
- creier
- agerime
- artă
- asimilare
- orientare
Sinonime Apropiate
- iscusință - dibăcie, istețime, îndemânare, abilitate, pricepere, talent, meșteșug, artă, ingeniozitate
- inteligență - deșteptăciune, minte, pricepere, pătrundere, subtilitate, judecată, rațiune, duh, doxă
- măiestrie - artă, meșteșug, iscusință, pricepere, dibăcie, talent, îndemânare mălai, făină de porumb, porumb
- înțelegere - pricepere, cunoaștere, percepere, sesizare, gândire, minte, intelect, judecată, bunăvoință
- minte - judecată, rațiune, gând, cugetare, inteligență, deșteptăciune, intelect, spirit, istețime
- judecată - minte, intelect, inteligență, spirit, rațiune, raționament, chibzuire, idee, gând
- îndemânare - iscusință, dibăcie, pricepere, istețime, agerime
- meșteșug - meserie, ocupație, îndeletnicire, profesiune, dibăcie, abilitate, iscusință, măiestrie, pricepere
- dibăcie - iscusință, îndemânare, pricepere, măiestrie, abilitate
- spirit - minte, rațiune, gândire, judecată, intelect, reflecție, duh, suflet, imaginație
- intelect - minte, inteligență, gândire, judecată, rațiune
- meșterie - meserie, meșteșug, profesiune, pricepere, iscusință, îndemânare
- competență - autoritate, calitate, drept, cădere, destoinicie, capacitate, vrednicie, pricepere
- creier - encefal, cerebel, minte, inteligență, judecată, spirit
- talent - har, vocație, înzestrare, chemare, dar, dotare, iscusință, îndemânare, dibăcie
Dex pricepere
- pricepere 1 Cunoaștere. 2 Aflare. 3 Înțelegere. 4 Lămurire asupra unui lucru pricepătură (1), preceput1. 5 (Rar) Distingere. 6 Luminare. 7 Luare la cunoștință. 8 Cunoaștere temeinică într-un anumit domeniu precepătură (2), (rar) pricepuție (1). 9 Iscusință, experiență într-o acțiune (rar) pricepuție (2). 10 Aflare. 11 Constatare. 12 Înzdrăvenire.
- PRICÉPERE, priceperi, Faptul de a (se) pricepe. 1. Facultatea de a înțelege, de a pătrunde ceva (ușor) cu mintea; înțelegere; judecată, inteligență. 2. Îndemânare, abilitate, iscusință. – pricepe.
- PRICÉPERE, priceperi, Acțiunea de a (se) pricepe și rezultatul ei. 1. Capacitatea de a pătrunde ceva cu mintea; facultatea de a înțelege; înțelegere. Nu vrei însă să arăți că pricepi, pentru că priceperea asta ar cere să renunți la avantajele cîștigate. DEMETRIUS, C. 10. Ție îți trebuie învățătură. Ți s-ar deschide mai bine priceperea. SADOVEANU, M. C. 59. 2. Totalitatea cunoștințelor într-un domeniu sau într-o specialitate; capacitate, destoinicie. Femeile au și destoinicie și pricepere ca orice bărbat. SADOVEANU, E. 25. ♦ Iscusință, îndemînare. Nașa avea și cu ce, dar avea și priceperea ei în făcutul plăcintelor cu brînză, al gogoșilor și al cozonacilor. PAS Z. I. 175.
- PRICÉPERE ~i f. 1) v. A PRICEPE și A SE PRICEPE. 2) Calitatea de a pricepe, de a înțelege ușor; deșteptăciune; inteligență. 3) Capacitatea de a face totul cu ușurință și iscusință; dexteritate; dibăcie; măiestrie; abilitate; îndemânare. /v. a (se) pricepe
Sinonimul cuvântului pricepere