Sinonime prietenă

Cuvântul „prietenă” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• lele - țață, nană, leică, mătușă, dodă, iubită, ibovnică, amantă
• metresă - amantă, concubină
• perdiție - dezmăț, destrăbălare, corupție
• strădui - a se sili, a se sforța, a se zbate, a se căzni, a se trudi, a se munci, a se frământa, a se canoni
• zvârcoli - a se zbate, a se agita, a se zbuciuma, a se frământa
• bob - grăunte, sămânță, boabă
• șarnieră - balama, țâțână
• șezătoare - dacă, întrunire (amicală), reuniune literară
• țâțână - balama, articulație
• vacarm - hărmălaie, larmă, balamuc, zgomot
• valiză - geamantan, cufăr
• fierbe - a clocoti, a spumega, a se înfierbânta, a găti, a prepara, a face mâncare, a necăji, a frământa, a chinui
• fierbere - clocotire, clocot, ebuliție, efervescență, agitație, frământare, neliniște, tulburare
• foșni - a fâșâi, a susura, a suna, a foșnăi, a zumzăi, a mișuna, a se mișca, a se frământa
• fremătător - tremurător, vibrant, agitat, frământat

Dex prietenă

• PRIÉTEN, -Ă, prieteni, -e, și Persoană de care cineva este legat printr-o afecțiune deosebită, bazată pe încredere și stimă reciprocă, pe idei sau principii comune; amic. ♦ Amant, iubit. – Din prijatelĩ.
• PRIÉTIN, -Ă și prieten.
• PRIETÉN, -Ă, prieteni, -e, și 1. Persoană de care cineva este strîns legat printr-o afecțiune deosebită, bazată pe încredere, stimă și devotament reciproc; amic. Prietenă Elisabeta, iți înțelegem disperarea. SAHIA, N. 42. Radu a știut, într-adevăr, să-și aleagă un bun prieten printre camarazii lui. VLAHUȚĂ, O. A. I 98. Tîrziu de tot în noapte trei vechi prieteni stau de vorbă într-o berărie. CARAGIALE, O. II 216. La nevoie se cunoaște prietenul. ◊ (Poetic) Tot ce mișcă-n țara asta, rîul, ramul, Mi-e prieten numai mie, iară ție dușman este. EMINESCU, O. I 147. ◊ Prieten la cataramă cataramă. ◊ (Adjectival, ) Ci-ntunerecul prieten stăpînind pînă departe Și de oameni și de patimi fericirea ne-o desparte. TOPÎRCEANU, B. 74. 2. Amant, iubit. A mințit... că bărbatul e o rudă a ai. Pe urmă... te-a informat că este vorba de prietenul ei. PAS, Z. I 93. – Pronunțat: pri-e-. – Variante: (regional) prietín,-ă (SADOVEANU, O. VII 29, DAVILA, V. V. 115, ALECSANDRI, T. I 190), pretín, -ă (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 244) și
• PRIÉTEN ~ă (~i, ~e) m. și f. (folosit și ca termen de adresare) Fiecare dintre persoanele (sau colectivitățile) legate printr-un sentiment de simpatie, stimă și atașament reciproc; amic. ~ vechi. /<bulg. prijateni
• prieten m. amic. .

Antonime prietenă

• Prieten ≠ adversar, dușman, inamic, potrivnic, vrăjmaș, neprieten

Sinonimul cuvântului prietenă

Testează-te!