Dicționar de sinonime
Sinonime prietenos
Cuvântul „prietenos” are următoarele sinonime:
prietenos ( adjectiv )
- prietenesc
- binevoitor
- prietenește
- afectuos
- cordial
- familiar
- intim
- sociabil
- agreabil
- amical
- tovărășesc
- amabil
- afabil
- cald
- călduros
- bine
- comunicativ
- expansiv
- volubil
- social
- vorbitor
- soțios
- deschis
- atrăgător
- plăcut
- simpatic
- apropiat
Sinonime Apropiate
- expansiv - comunicativ, sociabil, prietenos, exuberant, afabil, volubil, deschis
- familiar - apropiat, atașat, accesibil, afectuos, cordial, sociabil, prietenos, obișnuit, uzual
- amabil - binevoitor, gentil, serviabil, simpatic, politicos, cordial, prietenos
- amical - prietenesc, prietenos, cordial, amabil, afabil
- cordial - afectuos, amabil, prietenos, cald, afabil
- cald - fierbinte, arzător, încins, afectuos, afabil, prietenos, cordial, tandru
- călduros - cald, afectuos, cordial, pasionat, amabil
- intim - privat, personal, particular, domestic, apropiat, familiar, afectuos
- afabil - binevoitor, amabil
- afectuos - amical, cordial, prietenos, tandru
- agreabil - plăcut, atrăgător, drăguț, simpatic
- comunicativ - sociabil, afabil, serviabil, vesel, deschis, exuberant
- tutui - a fi apropiat, intim, familiar
- vesel - voios, bine dispus, bucuros, jovial, amuzant, agreabil, plăcut, luminos
- favorabil - prielnic, avantajos, propice, priincios, binevoitor, generos, săritor, amabil, adecvat
Dex prietenos
- prietenos, ~oasă 1 Plin de prietenie (1) afabil, amical, binevoitor. 2 ( manifestările oamenilor) Care exprimă prietenie (1) amical, prietenesc (4), (rar) prieten (5). 3 Cu prietenie (1). 4 Care place (rar) prieten (6), prietenesc (5). 5 Care satisface. 6 Care atrage.
- PRIETENÓS, -OÁSĂ, prietenoși, -oase, (Adesea adverbial) Plin de afecțiune, de prietenie, de amabilitate; binevoitor, afabil, amical. ♦ Plăcut, agreabil, atrăgător. – Prieten + -os.
- PRIETENÓS, -OÁSĂ, prietenoși, -oase, Amabil, binevoitor. Mi-a spus vorbe prietenoase, mi-a făcut loc alături să mă încălzesc. C. PETRESCU, C. V. 151. Mă privește cu ochii prietenoși. SAHIA, N. 26. Se silea să zîmbească și să pară prietenos și binevoitor. REBREANU, R. II 84. ◊ (Adverbial) Am trecut din nou, am salutat-o foarte prietenos. CAMIL, U. N. 136. El m-a oprit în cale Pe lunci și m-a-ntrebat Pe unde-i bietul tata? Și-i vesel, sănătos? Și m-a-ntrebat de tine Așa de prietenos. COȘBUC, P. I 267. – Variantă: (regional) prietinós, -oásă (SADOVEANU, O. I 45)
- PRIETENÓS2 ~oásă (~óși, ~oáse) Care vădește prietenie. /prieten + suf. ~os
- PRIETENÓS1 adv. Cu prietenie. /prieten + suf. ~os
- prietenos a. afabil.
- prietenós, -oásă adj. (d. prieten). Afabil, binevoitor. Adv. Cu afabilitate.
- pretenos, ~oasă prietenos
- prietinos, ~oasă prietenos
- PRIETINÓS, -OÁSĂ prietenos.
Antonime prietenos
- Prietenos ≠ dușmănos, neprietenos, ostil
Sinonimul cuvântului prietenos