Dicționar de sinonime
Sinonime prinț
Cuvântul „prinț” are următoarele sinonime:
prinț ( substantiv )
- principe
- beizadea
- crăișor
- alteță
- arhiduce
- aristocrat
- domnitor
- gentilom
- lord
- maharadjah
- maiestate
- monarh
- moștenitor
- nobil
- sire
- suveran
Sinonime Apropiate
- beizadea - principe, prinț
- domn - stăpân, posesor, jupân, domnitor, voievod, prinț, rege, monarh, om bogat
- gentilom - nobil, aristocrat, magnat
- aristocrat - nobil, gentilom, ilustru, distins, ales
- domnitor - domn, stăpân, voievod, rege, suveran, monarh
- săltat - săltăreț, ritmat, sprinten, crescut, măricel
- săltăreț - sacadat, ritmat, săltat, vioi, sprinten, agil
- zglobiu - zburdalnic, sprinten, viol, zvăpăiat
- iute - sprinten, vioi, alert, repede, grăbit, aprig, impulsiv, nestăpânit, precipitat
- iuțeală - grabă, viteză, rapiditate, repeziciune, sprinteneală
- magnat - nemeș, boier, aristocrat, nobil
- ager - iute, sprinten, vioi, isteț, dibaci, subtil, perspicace
- agil - vioi, sprinten, iute, ager
- aristocrație - nobilime, boierime
- boierime - aristocrație, moșierime, nobilime, protipendadă
Dex prinț
- prinț 1 Titlu purtat de conducătorul unui principat și de membrii unor familii princiare, regale sau imperiale principe (1). 2 Persoană care are titlu de prinț (1) principe (2). 3 A trăi ca un ~ A avea de toate din belșug.
- PRINȚ, prinți, Principe. ◊ A trăi ca un prinț = a trăi o viață extrem de îmbelșugată. – Din prince, Prinz.
- PRINȚ, prinți, Principe. Dar dintr-al prinților șirag, Cîți au trecut al casei prag, De bună seamă cel mai drag A fost ales. COȘBUC, P. I 54. Alungat-o-ai pe dînsa, ca departe de părinți, în coliba împietrită ea să nasc’ un pin de prinț. EMINESCU, O. I 83. Încă înainte de 1290... se aflau prinți romîni, între care, la 1247, imnul numit Litovoi și altul Seneslav. BĂLCESCU, O. I 136. ◊ Prinț-consort consort. Prinț moștenitor moștenitor. ◊ A trăi ca un prinț = a trăi foarte bine, a avea de toate din belșug.
- PRINȚ Principe. .
- PRINȚ principe (3). (< germ. Prinz, fr. prince)
- PRINȚ ~i m. 1) (în unele state; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător al unui principat; principe. 2) Descendent al unei familii regale sau imperiale; principe. ◊ ~ moștenitor prinț care urmează să se urce pe tron după moartea suveranului. /<fr. prince, germ. Prinz
- prinț m. principe: un prinț frumos și tinerel COȘBUC. .
- *prinț m. (rus. princ, d. germ. prinz, care vine d. fr. prince, lat. princeps, principis). Principe. Parcă-ĭ prințu, par’că cine știe cine-ĭ (vorbind de unu care face pe marele)!
- prens prinț
- prinț.