Sinonime principal

Cuvântul „principal” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• central - principal, medial, esențial, dominant, nodal
• major - vârstnic, matur, mare, important, principal, deosebit, esențial, fundamental, hotărâtor
• președinte - șef, patron, conducător, căpetenie, prezident
• șef - conducător, cap, căpetenie, superior, comandant, patron, stăpân
• căpetenie - șef, comandant, conducător, cap, bonz
• comandant - căpetenie, șef, cap, conducător, ștab, mai-marele
• conducător - șef, cârmuitor, căpetenie, cap, diriguitor, cârmaci
• considerabil - important, deosebit, mare, mult, remarcabil, esențial
• însemnat - marcat, notat, înscris, delimitat, important, valoros, prestigios, deosebit, esențial
• condotier - căpetenie, șef, conducător (mercenar)
• secundar - auxiliar, secund, marginal, colateral, minor, neimportant, mic, redus, neesențial
• stegar - portdrapel, conducător, șef, ideolog, spiritus rector, îndrumător
• fundamental - esențial, principal, definitoriu, capital, decisiv
• guvernant - conducător, șef, ocârmuitor
• hegemon - conducător, șef

Dex principal

• principal, ~ă 1-2 Care este cel mai însemnat. 3-4 Care este cel mai important. 5 Care este de căpetenie. 6 Care este de frunte. 7 Care este de bază. 8 Esențial. 9 Fundamental. 10 , (; propoziție ~ă) Propoziție independentă dintr-o frază, de care depind propozițiile subordonate. 11 Fond lexical ~ sau fondul ~ (de cuvinte) Parte esențială a vocabularului unei limbi, care cuprinde cuvintele utilizate cel mai frecvent de toți vorbitorii. 12 În ~ În primul rând. 13 Cu precădere. 14 Mai ales. 15 În linii mari. 16 Ceea ce constituie un lucru foarte important, fundamental. 17-18 Persoană care conduce ceva (singură sau) împreună cu altele.
• PRINCIPÁL, -Ă, principali, -e, Care are o importanță deosebită sau cea mai mare importanță; de căpetenie, de frunte. ◊ Propoziție principală (și substantivat, ) = propoziție independentă dintr-o frază, de care depind propozițiile subordonate. – Din principal, principalis.
• PRINCIPÁL, -Ă, principali, -e, 1. Care are importanță deosebită, care este de căpetenie, de frunte. Dragomir este dar persoana principală a piesei. GHEREA, ST. CR. II 147. Iei biletul pentru concert, și-l lași la intrarea principală în mîna controlorului. CARAGIALE, O. VII 24. ◊ (Substantivat) Principalul în leninism este dictatura proletariatului. SCÎNTEIA, 1954, 2875. 2. (; în ) Propoziție principală = propoziție independentă, care nu depinde de alte propoziții într-o frază. ◊ Fond principal de cuvinte fond.

Antonime principal

• Principal ≠ secundar

Sinonimul cuvântului principal

Testează-te!