Dicționar de sinonime
Sinonime prinos
Cuvântul „prinos” are următoarele sinonime:
prinos ( substantiv )
- pomană
- praznic
- ofrandă
- dar
- jertfă
- sacrificiu
- arse
- oblațiune
- plocon
- omagiu
- recunoștință
- gratitudine
- contribuție
Sinonime Apropiate
- sacrificiu - jertfă, ofrandă dăruire, sacrificare
- jertfă - sacrificiu, ofrandă, sânge, jertfire, victimă
- gratitudine - recunoștință, mulțumire
- contribuție - impozit, dare, bir, parte, cotă, aport, ofertă, ofrandă, obol
- dar - însă, ci, totuși, iar, darămite, cadou, prinos, ofrandă, atenție
- slăbiciune - sfârșeală, extenuare, epuizare, vlăguială, debilitate, scădere, lipsă, carență, defect
- șoricioaică - arsenic
- temenea - reverență, plecăciune, închinăciune, ploconeală
- trândăvi - a lenevi, a pierde vremea, a arde gazul de pomană, a tăia frunze la câini
- umilire - ascultare, supunere, ploconire, înjosire, jignire, degradare, desconsiderare
- festivitate - sărbătorire, sărbătoresc, festival, celebrare, praznic, solemnitate
- genuflexiune - îngenunchere, ploconeală, obediență, supunere
- glorie - mărire, onoare, slavă, grandoare, strălucire, laudă, elogiu, cinstire, omagiu
- impozit - bir, contribuție, datorie, dare, dajdie
- marasm - istovire, epuizare, descurajare, extenuare, sfârșeală
Dex prinos
- prinos 1 (În ritualurile religioase, mai ales în Antichitate) Ceea ce se oferă ca dar, în semn de venerație, de mulțumire, pentru realizarea unui scop , unei divinități, unui sfânt jertfă, ofrandă, mântuire, plocon, primeală. 2 Pomană. 3 Colac mare oferit preotului sau credincioșilor la înmormântări, la parastase sau la anumite sărbători religioase. 4 (Rar) Plocon dat unui stăpânitor. 5 Dar. 6 Recompensă. 7 Sacrificiu făcut în slujba unei cauze, a unei idei 8 Omagiu adus cuiva în semn de devotament, de admirație, de recunoștință
- PRINÓS, prinosuri, (În Antichitate) Dar2 oferit divinității; dar2 oferit unui stăpânitor. ♦ Omagiu adus cuiva în semn de devotament, de admirație, de recunoștință; contribuție adusă în slujba unei cauze. – Din prinosŭ.
- PRINÓS, prinosuri, (În antichitate) Dar2 oferit divinității; dar2 oferit unui stăpânitor. ♦ Omagiu adus cuiva în semn de devotament, de admirație, de recunoștință; contribuție adusă în slujba unei cauze. – Din prinosŭ.