Dicționar de sinonime
Sinonime progenitură
Cuvântul „progenitură” are următoarele sinonime:
progenitură ( substantiv )
- descendent
- urmaș
- vlăstar
- odraslă
- copil
Alte sinonime:
- pui
- coborâtor
- scoborâtor
- viță
- prăsilă
- rămășiță
- porodiță
- mărădic
- rod
- sămânță
- semințenie
- seminție
- următor
- naștere
- țânc
- prăsitură
Sinonime Apropiate
- coborâtor - înclinat, povârnit, în pantă, descendent, urmaș, vlăstar, odraslă, epigon
- vlăstar - lăstar, copăcel, urmaș, copil, descendent, coborâtor
- mlădiță - lăstar, mladă, vlăstar, altoi, odraslă, urmaș, copil
- strănepot - urmaș, descendent, vlăstar
- viță - vie, coardă, vlăstar, rudă, descendent, neam, urmaș
- lăstar - mlădiță, ramură, crenguță, coardă, urmaș, descendent, odraslă
- copil - băiețaș, prunc, făt, cocon, odraslă, vlăstar
- fecior - fiu, copil, băiat, adolescent, odraslă, odor, flăcău, holtei, june
- continuator - urmaș, succesor, descendent
- descendent - coborâtor, urmaș, continuator, succesor
- descendență - succesiune, posteritate, urmași, moștenire
- epigon - urmaș, succesor, descendent
- pui - progenitură, prăsilă, copil, făt
- prunc - copil, țânc, minor
- pruncie - copilărie, imaturitate, junețe
Dex progenitură
- progenitură 1 Totalitate a puilor unui animal. 2 Pui al unui animal prăsilă, (rar) plod, (rar) prăsitură. 3 Totalitate a fiilor și fiicelor unei persoane copil, odraslă. 4 Urmaș.
- PROGENITÚRĂ, progenituri, Vlăstar, urmaș, odraslă; pui de animal. – Din progéniture.
- PROGENITÚRĂ, progenituri, (Uneori cu sens colectiv) Vlăstar, urmaș, odraslă; (vorbind despre animale) pui; prăsilă. Tatăl înțelegea, ca multă lume respectuoasă de cultură, să-și pedepsească progenitura cînd nu învăța. CĂLINESCU, E. 24. părinții nu-și cunosc progenitura. C. PETRESCU, Î. I 14. (Ironic) O, te-admir progenitură de origine romană. EMINESCU, O. I 151.
- PROGENITÚRĂ Vlăstar, urmaș; (la animale) pui, prăsilă. .
- PROGENITÚRĂ vlăstar, urmaș, odraslă, pui al unui animal. (< fr. progéniture)
- PROGENITÚRĂ ~i f. 1) Copil care descinde dintr-o familie; urmaș; vlăstar. 2) Animal sau grup de animale tinere în raport cu animalele care le-au născut. /<fr. progéniture
- progenitură f. 1. copiii oamenilor, urmași: progenitură de origină romană EM.; 2. puii animalelor.
- *progenitúră f., pl. ĭ (fr. progéniture, d. lat. progignere, progénitum, a naște. V. primogenitură, gen). Copiiĭ omuluĭ, puiĭ animalelor: o progenitură sănătoasă. Neam, vlăstar: o, te-admir progenitură de origine romană! (Em.). V. porodiță.
- PROGENITÚRĂ s. 1. v. urmaș. 2. v. copil. 3. v. pui.
Sinonimul cuvântului progenitură