Dicționar de sinonime

Sinonime pronume

Cuvântul „pronume” are următoarele sinonime:

pronume ( substantiv )
  • nume de botez
  • nume mic
  • prenume
  • paliativ
  • substitut


Sinonime Apropiate

  • pagina - a numerota
  • paginație - numerotare, paginare, paginat
  • pseudonim - (supra) nume, nume fictiv
  • substantiv - nume
  • trofeu - pradă, spoliere, monument, memorial, cupă, premiu
  • veste - știre, informație, noutate, faimă, renume, reputație
  • vogă - modă, noutate, renume, faimă, prestigiu, reputație, trecere
  • faimă - renume, glorie, celebritate, prestigiu, reputație, fală, veste, zvon, vorbe
  • firmă - inscripție, denumire, titlu, nume, întreprindere, uzină, fabrică
  • grandios - măreț, impozant, maiestuos, impunător, magnific, imens, semeț, monumental, splendid
  • grandoare - măreție, monumentalitate, splendoare, strălucire, fast, glorie
  • intenționat - voit, deliberat, anume
  • înadins - intenționat, anume, expres, dinadins, special
  • înlocuitor - substitut, suplinitor, supleant, locțiitor
  • măreț - impunător, grandios, monumental, impozant, splendid, falnic, magnific, fudul, încrezut

Dex pronume

  • pronume 1 Parte de vorbire flexibilă care ține locul unui substantiv. 2 Nume de familie provenit din poreclă. 3 Poreclă. 4 Prenume.
  • PRONÚME, pronume, 1. Parte de vorbire flexibilă care ține locul unui substantiv. 2. (Prin confuzie) Prenume. – Din pronomen, pronom (după nume).
  • PRONÚME, pronume, Parte de vorbire care ține locul unui substantiv (nume de ființă, de lucru, de acțiune etc.). În propoziția: «eu eram vesel», «eu» este pronume.Pronumele sînt cuvinte dintre cele mai uzuale, de aceea și păstrează în toate limbile o flexiune arhaică. GRAUR, L. 173.
  • PRONÚME2 Parte de vorbire care substituie un substantiv sau alt nume. .
  • PRONÚME1 prenume.
  • PRONÚME parte de vorbire flexibilă care substituie un substantiv. (< lat. pronomen, după fr. pronom)
  • PRONÚME ~ n. 1) gram. Parte de vorbire care cuprinde cuvinte ce țin locul unor nume. 2) înv. reg. v. PRENUME. /<lat. pronomen, fr. pronom
  • pronume n. 1. Gram. vorbă ce ține locul unui substantiv: pronume personal, posesiv, demonstrativ; 2. nume de familie1.
  • *pronúme n., pl. tot așa (lat. pronomen, d. pro, pentru, în loc de, și nomen, nume. V. nume). Gram. Cuvînt care ține locu unuĭ nume (unuĭ substantiv), ca: Vezĭ casa? O văd. Pronumele sînt: personale, demonstrative, posesive, relative și indefinite. V. prenume.
  • pronume, -me.


Sinonimul cuvântului pronume

Sinonimul cuvântului pronume


Testează-te!