Dicționar de sinonime
Sinonime pronume
Cuvântul „pronume” are următoarele sinonime:
pronume ( substantiv )
- nume de botez
- nume mic
- prenume
- paliativ
- substitut
Sinonime Apropiate
- pagina - a numerota
- paginație - numerotare, paginare, paginat
- pseudonim - (supra) nume, nume fictiv
- substantiv - nume
- trofeu - pradă, spoliere, monument, memorial, cupă, premiu
- veste - știre, informație, noutate, faimă, renume, reputație
- vogă - modă, noutate, renume, faimă, prestigiu, reputație, trecere
- faimă - renume, glorie, celebritate, prestigiu, reputație, fală, veste, zvon, vorbe
- firmă - inscripție, denumire, titlu, nume, întreprindere, uzină, fabrică
- grandios - măreț, impozant, maiestuos, impunător, magnific, imens, semeț, monumental, splendid
- grandoare - măreție, monumentalitate, splendoare, strălucire, fast, glorie
- intenționat - voit, deliberat, anume
- înadins - intenționat, anume, expres, dinadins, special
- înlocuitor - substitut, suplinitor, supleant, locțiitor
- măreț - impunător, grandios, monumental, impozant, splendid, falnic, magnific, fudul, încrezut
Dex pronume
- pronume 1 Parte de vorbire flexibilă care ține locul unui substantiv. 2 Nume de familie provenit din poreclă. 3 Poreclă. 4 Prenume.
- PRONÚME, pronume, 1. Parte de vorbire flexibilă care ține locul unui substantiv. 2. (Prin confuzie) Prenume. – Din pronomen, pronom (după nume).
- PRONÚME, pronume, Parte de vorbire care ține locul unui substantiv (nume de ființă, de lucru, de acțiune etc.). În propoziția: «eu eram vesel», «eu» este pronume. ▭ Pronumele sînt cuvinte dintre cele mai uzuale, de aceea și păstrează în toate limbile o flexiune arhaică. GRAUR, L. 173.
- PRONÚME2 Parte de vorbire care substituie un substantiv sau alt nume. .
- PRONÚME1 prenume.
- PRONÚME parte de vorbire flexibilă care substituie un substantiv. (< lat. pronomen, după fr. pronom)
- PRONÚME ~ n. 1) gram. Parte de vorbire care cuprinde cuvinte ce țin locul unor nume. 2) înv. reg. v. PRENUME. /<lat. pronomen, fr. pronom
- pronume n. 1. Gram. vorbă ce ține locul unui substantiv: pronume personal, posesiv, demonstrativ; 2. nume de familie1.
- *pronúme n., pl. tot așa (lat. pronomen, d. pro, pentru, în loc de, și nomen, nume. V. nume). Gram. Cuvînt care ține locu unuĭ nume (unuĭ substantiv), ca: Vezĭ casa? O văd. Pronumele sînt: personale, demonstrative, posesive, relative și indefinite. V. prenume.
- pronume, -me.