Dicționar de sinonime
Sinonime pronunța
Cuvântul „pronunța” are următoarele sinonime:
pronunța ( verb )
- a rosti
- a articula
- a comunica
- a grăi
- a vorbi
- a exprima
Alte sinonime:
- a emite
- a proforisi
- a [se] spune
- scoate
- formula
- a ține
- a se rosti
- declara
- a scoate
- a spune
- a zice
- a blești
- a formula
- a se declara
- a opina
- a face cunoscut
- a consimți
- a-și da avizul
Sinonime Apropiate
- spune - a zice, a vorbi, a rosti, a se exprima, a grăi, a declara, a comunica, a relata, a povesti
- zice - a spune, a vorbi, a exprima, a comunica, a rosti, a afirma, a declara, a susține, a considera
- limbă - limbaj, vorbire, grai, exprimare, vorbă, știre, veste, informație, relație
- grai - limbaj, vorbire, exprimare, limbă, idiom, dialect, subdialect, glas, voce
- grăi - a vorbi, a zice, a spune, a glăsui, a cuvânta, a comunica
- negrăit - nespus, nerostit, inexprimabil, indicibil, grozav, extraordinar, formidabil, excepțional, deosebit
- cuvânta - a vorbi, a rosti, a expune, a conferenția, a comunica
- dicțiune - rostire, pronunțare, articulare, intonație
- exprima - a spune, a formula, a zice, a declara, a vorbi, a comunica, a expune, a relata, a înfățișa
- fonetism - rostire, pronunțare, pronunție, sunet, sonoritate (limbaj)
- glăsui - a vorbi, a comunica, a spune, a zice
- idiom - grai, limbă, vorbire, dialect
- delira - a aiura, a vorbi fără control, a spune prostii
- dialect - vorbire, grai
- enunța - a formula, a comunica, a spune, a rosti, a transmite, a emite
Dex pronunța
- pronunța 1 ( sunete, silabe, cuvinte sau grupuri de cuvinte) A emite, a articula cu ajutorul organelor vorbirii a rosti1. 2 A spune. 3 (, pronunția) A se citi. 4 ( cuvântări, discursuri ) A prezenta prin viu grai unui auditoriu. 5 A-și spune părerea sau intenția asupra unei probleme. 6 A-și da avizul într-o problemă. 7 A lua atitudine într-o problemă opina. 8 (; hotărâri, sentințe judecătorești) A decide în urma unor dezbateri și a comunica în mod public. 9 (; hotărâri, sentințe judecătorești) A declara ceva în virtutea autorității cu care cineva este învestit.
- PRONUNȚÁ, pronunț, I. 1. A emite, a rosti sunete, silabe, cuvinte, propoziții, fraze; a articula. ♦ A ține un discurs, o cuvântare etc. 2. A da o hotărâre, o sentință judecătorească; a declara ceva în virtutea autorității cu care este învestit. 3. A-și spune părerea, a-și da avizul; a lua atitudine. – Din pronuntiare, prononcer.
Sinonimul cuvântului pronunța