Dicționar de sinonime
Sinonime prostie
Cuvântul „prostie” are următoarele sinonime:
prostie ( substantiv )
- nătângie
- neghiobie
- nerozie
- stupiditate
- stupizenie
- nătângeală
- netoție
- tonție
- sotiză
- nătărăie
- nărozenie
- zevzecie
- dobitocie
- imbecilitate
- prosteală
- tâmpenie
- prostime
- gogomănie
- nesocotință
- idioțenie
- idioție
- inepție
- prostăticie
- absurditate
- gafă
- poznă
- copilărie
- mărunțiș
- ignoranță
- incultură
- modestie
- nepricepere
- neștiință
- simplicitate
- simplitate
- aberație
- aiureală
- bazaconie
- elucubrație
- enormitate
- fantasmagorie
- naivitate
- bagatelă
- chițibuș
- fleac
- nimic
- blagomanie
- moft
- nimicuri
Sinonime Apropiate
- nerozie - prostie, neghiobie, inepție, nătângie, imbecilitate, boroboață, poznă, năzbâtie, nebunie
- neghiobie - nerozie, tâmpenie, stupiditate, stângăcie, nepricepere, neîndurare, prostie
- stupiditate - absurditate, nerozie, prostie, aiureală
- fleac - bagatelă, moft, nimic, palavre, baliverne, vorbe, nimicuri, vorbărie
- idioție - neghiobie, tâmpenie, prostie, nerozie, cretinism
- ignoranță - incultură, prostie, neștiință, stupiditate
- naivitate - candoare, inocență, ingenuitate, credulitate, nevinovăție, simplitate, neștiință, ignoranță, stupiditate
- farafastâc - zorzoane, gablonțuri, nimicuri, fleacuri, mofturi, fițe, fandoseală, fasoane
- imbecilitate - prostie, nerozie, tâmpenie
- moft - capriciu, răsfăț, fason, fandoseală, fiță, nazuri, fleac, bagatelă, aiureală
- nepricepere - ignoranță, prostie, neghiobie
- absurditate - aberație, nonsens, enormitate, stupiditate
- bagatelă - fleac, nimic, mărunțiș
- dobitocie - prostie, stupiditate, gogomănie
- elucubrație - aberație, aiureală, absurditate
Dex prostie
- prostie 1 Curățenie sufletească. 2 Cinste (1). 3 Naturalețe. 4 Modestie. 5 Neștiință. 6 Stare a celui prost (53) mărginire, nătărăie, nătângie, neghiobie, (rar) neminte, nerozie, nesocotință, netoție, prostime (7). 7 Faptă sau vorbă prostească (3) inepție. 8 Vorbă, lucru sau faptă lipsite de seriozitate, de importanță fleac1 (1), nimic. 9 În ~ Fără măsură. 10 Faptă nesocotită de gravitate redusă boroboață, poznă, trăsnaie.
- PROSTÍE, prostii, 1. Starea celui lipsit de inteligență sau de învățătură, starea omului prost; faptă, comportare, vorbă care denotă o astfel de stare. 2. Vorbă, faptă sau lucru lipsite de seriozitate, de importanță; fleac; absurditate, inepție. – Prost + -ie.
- PROSTÍE, (2) prostii, 1. Starea, felul de a fi al celui lipsit de inteligență sau de învățătură; comportare, exprimare care denotă o astfel de stare. Cu prostia, băiatule, nu te poți înveli, nici îmbrăca, nici sătura. SADOVEANU, M. C. 30. Dănilă se ține cu mîna de inimă, rîzînd de prostia dracului. CREANGĂ, P. 51. 2. (Mai ales la , uneori exclamativ) Vorbă, lucru, faptă lipsită de logică, de seriozitate, de importanță; absurditate, inepție, moft, nimic, fleac. Am de lucru... N-am vreme de prostii. REBREANU, I. 102. Astăzi ți-am spus multe prostii și cîteva obrăznicii. IBRĂILEANU, A. 189. Albumul Magdei, plin de toate prostiile, se mai înavuți și cu următoarea. HOGAȘ, M. N. 40. Cine ți-a băgat în cap prostii de astea? veahuță, O. A. III 85.
Sinonimul cuvântului prostie