Dicționar de sinonime
Sinonime psihic
Cuvântul „psihic” are următoarele sinonime:
psihic ( substantiv )
- suflet
- spirit
- viața interioară
- structură lăuntrică
psihic ( adjectiv )
- psihologic
- spiritual
- sufletesc
- suflet
- psihism
Sinonime Apropiate
- psihologic - psihic, sufletesc, spiritual
- sufletesc - spiritual, moral, psihologic, imaterial, etic
- imaterial - impalpabil, spiritual, sufletesc, ideal
- lăuntric - intern, interior, sufletesc, afectiv, spiritual
- duhovnicesc - sufletesc, spiritual, preoțesc, religios, bisericesc
- psihologie - spiritualitate, mentalitate, psihic
- suflet - conștiință, psihic, minte, cuget, inimă, simțire, spirit, bunătate, omenie
- religios - bisericesc, duhovnicesc, spiritual, evlavios, cuvios, pios, credincios
- sărat - salin, caustic, ironic, incisiv, spiritual, scump, exagerat, costisitor
- spirit - minte, rațiune, gândire, judecată, intelect, reflecție, duh, suflet, imaginație
- spiritualitate - cultură, tezaur spiritual
- sufletește - moralmente, psihic, etic
- șăgalnic - poznaș, glumeț, șugubăț, hazliu, spiritual
- transcendent - metafizic, conceptual, spiritual
- umanist - erudit, civilizat, spiritualizat, nobil, elevat
Dex psihic
- psihic, ~ă 1 Formă de reflectare a realității proprie omului și animalelor superioare, produs al activității sistemului nervos. 2 Totalitate a fenomenelor și proceselor prin care se realizează psihicul (1). 3 Structură sufletească proprie unui individ. 4 Individ cu o structură sufletească proprie. 5-7 Care aparține psihicului (1-4). 8-9 Privitor la psihic (1-3). 10-12 Specific psihicului (1-3). 13 Din punct de vedere al psihicului (1) psicamente.
- PSÍHIC, -Ă, psihici, -ce, , 1. Structură sufletească proprie unui individ. 2. Care aparține psihicului (1), privitor la psihic. – Din psychisch, psychique.
- PSÍHIC, -Ă, psihici, -ce, , 1. Formă specifică de reflectare a realității, produsă de activitatea sistemului nervos și prezentă la animalele superioare; totalitatea fenomenelor și a proceselor proprii acestei reflectări; structură sufletească proprie unui individ. 2. Care aparține psihicului (1), privitor la psihic. – Din psychisch, psychique.
- PSÍHIC1 Însușire particulară a materiei superior organizate de a reflecta realitatea obiectivă. ♦ Structura sufletească proprie cuiva. Eminescu n-avea nimic bolnav în sine însuși; dar psihicul lui era foarte fin pentru lumea de azi, vedea și simțea prea mult mizeriile dimprejurul său. IONESCU-RION, C. 91.