Sinonime pustnic

Cuvântul „pustnic” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• anahoret - sihastru, schimnic, monah, ascet, pustnic, eremit
• ermit - pustnic, sihastru, schimnic, călugăr, monah, anahoret
• schimnic - pustnic, călugăr, eremit, ascet
• ascet - monah, pustnic, sihastru, anahoret
• călugăr - monah, pustnic, anahoret
• schimnicie - călugărie, asceză, pustnicie, schit, mănăstire
• călugări - a se pustnici, a fi monah, a se retrage, a fi abstinent, a se izola
• părinte - tată, taică, strămoș, preot, popă, abate, călugăr, monah, întemeietor
• mănăstiresc - monahal, călugăresc, monahie
• asceză - pustnicie, ascetism, sobrietate (maximă)
• călugăriță - maică, monahie, mireasa domnului
• călugăresc - mănăstiresc, monahicesc, monahal, monastic
• maică - mamă, bunică, călugăriță, monahă
• sporadic - intermitent, discontinuu, disparat, întâmplător, răzleț
• stăruință - insistență, perseverență, persistență, tenacitate, neclintire, fermitate, statornicie, străduință, silință

Dex pustnic

• pustnic, ~ă 1-2 Om (laic sau) călugăr care trăiește izolat de lume, ducând o viață închinată rugăciunii și plină de privațiuni anahoret, ascet, eremit, schimnic, sihastru. 3-4 , (Persoană) care duce o viață retrasă, izolată de societate
• PÚSTNIC, -Ă, pustnici, -ce, și Călugăr izolat de lume, care duce o viață aspră; sihastru, schimnic, ascet, anahoret, eremit. ♦ Persoană care duce o viață retrasă și aspră. – Din pustynĩnikŭ.
• PÚSTNIC, -Ă, pustnici, -e, și (Și în forma pusnic) Călugăr sau laic care duce o viață aspră, de privațiuni, departe de lume; anahoret, sihastru, eremit. ascet. Vinu-i bun și hora-mi place, Iar tu, doamne, fă-mi ce vrei. Numai pustnic nu mă face! COȘBUC, P. II 67. M-am tras în munții voștri și m-am făcut pustnic, să-mi spășesc păcatele. RETEGANUL, P. V 84. Văd dinaintea mea ten pustnic sălbatic, cu părul și barba vîlvoi. CARAGIALE, O. III 98. ♦ Persoană care trăiește izolată de lume (uneori pentru a se reculege, a trăi meditînd). Ai devenit o pusnică... o filozoafă... CAMIL PETRESCU, T. II 228. Bătrînul Dan trăiește ca șoimul singuratic În peșteră de stîncă, pe-un munte singuratic... Vechi pustnic, rămas singur Un timpul său afară. ALECSANDRI, P. A. 161. – Variantă: púsnic, -ă și
• PÚSTNIC ~ci m. 1) Călugăr care s-a retras într-un loc ferit de lume ducându-și viața în post și rugăciuni; sihastru; schimnic; ascet. 2) fig. Persoană care duce o viață izolată și aspră. /<sl. pustyniniku

Sinonimul cuvântului pustnic

Testează-te!