Dicționar de sinonime

Sinonime răsărire

Cuvântul „răsărire” are următoarele sinonime:

răsărire ( substantiv )
  • apariție
  • germinare
  • germinație
  • încolțire
  • încolțit
  • răsărit
  • tresărire


Sinonime Apropiate

  • germinație - încolțire, ieșire, răsărire, apariție
  • apariție - ivire, încolțire, arătare, naștere, publicare, tipărire, fantomă, stafie
  • încolțit - germinat, apărut, răsărit, născut, ivit, amenințat, presat, constrâns
  • zori - auroră, răsărit, faptul zilei, revărsat
  • geneză - origine, gnoză, naștere, facere, apariție, ivire, creație
  • naștere - facere, apariție, parturiție, ființare, procreație, geneză, origine, obârștie, proveniență
  • auroră - zori, răsărit
  • dezvoltat - crescut, mărișor, răsărit, avansat, evoluat, civilizat, înaintat, amănunțit, detaliat
  • etnogeneză - naștere, apariție, origine
  • înfățișare - arătare, prezentare, apariție, înființare, descriere, relatare, evocare, aspect, formă

Dex răsărire

  • răsărire2 1 Rătăcire (1) (a drumului). 2 Desprindere de întreg.
  • răsărire1 1 ( plante) Încolțire. 2 Creștere (2). 3 (; ; ființe) Naștere. 4 ( ~a soarelui) Momentul când răsare (14) soarele răsărit1 (3). 5 (Rar) Parte a orizontului unde răsare soarele est (1), răsărit1 (5). 6 Ivire. 7 Tresărire.
  • RĂSĂRÍRE Acțiunea de a răsări și rezultatul ei. – răsări.
  • RĂSĂRÍRE, răsăriri, Acțiunea de a răsări și rezultatul ei. – răsări.
  • RĂSĂRÍRE, răsăriri, Acțiunea de a răsări și rezultatul ei. 1. (În concurență cu răsărit) Apariția unui astru pe cer. Aștepta în liniște, cum aștepți răsărirea soarelui și coacerea fructelor bătute de razele lui. SLAVICI, O. II 52. Tu nici nu știi, a ta apropiere Cum inima-mi de-adînc o liniștește, Ca răsărirea stelei în tăcere. EMINESCU, O. I 120. Bucuria ce avea Robinson privind răsărirea soarelui. DRĂGHICI, R. 61. 2. Încolțirea semințelor și ivirea plantei deasupra pămîntului. În grădinuță urmăresc răsărirea florilor. SADOVEANU, O. IV 397. 3. (Astăzi rar) Tresărire. Și-n somn, cu răsărire, își spunea amărăciunea sufletului pătimaș. DACIA LIT. 146.
  • răsări2 1 A se rătăci (2). 2 (; persoane) A se înstrăina. 3-4 A (se) desprinde dintr-un întreg. 5 Unde bați (sau dai) și unde ~sare Se spune când se produc cu totul alte efecte decât cele așteptate. 6 A sări (de pe locul unde a căzut). 7 A reveni la forma inițială (după ce fost îndoit, întins ).


Sinonimul cuvântului răsărire

Sinonimul cuvântului răsărire


Testează-te!