Sinonime răspundere

Cuvântul „răspundere” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• însărcinare - sarcină, misiune, răspundere, îndatorire, obligație
• obligație - datorie, sarcină, îndatorire, răspundere
• îndatorire - obligație, sarcină, însărcinare 2 atribuție, rol, oficiu, răspundere
• atribuție - sarcină, obligație, însărcinare, rol, datorie, îndatorire
• datora - a fi obligat, a se îndatora, a fi cauza, a izvorî, a proveni datorie, îndatorire, sarcină, obligație, credit
• legământ - obligație, îndatorire, angajament, parolă, jurământ, juruință, acord, convenție, pact
• povară - sarcină, greutate, încărcătură, pondere, chin, trudă, suferință, apăsare
• prescripție - dispoziție, prevedere, obligație, aviz, indicație, rețetă, anulare, stingere, perimare (jur.)
• slujbă - funcție, serviciu, post, îndeletnicire, plasament, sarcină, misiune, atribuție
• trimite - a expedia, a transmite, a adresa, a îndrepta către, a delega, a însărcina, a mandata
• gestație - sarcină
• graviditate - sarcină, maternitate
• greutate - povară, sarcină, încărcătură, pondere, dificultate, piedică, opreliște, impas, neajuns
• încărcătură - sarcină, povară, greutate, tonaj, umplutură
• legătură - sarcină, boccea, basma, tulpan, testemel, sfoară, funie, frânghie, fașă

Dex răspundere

• răspundere 1 Ceea ce se comunică unei persoane care a întrebat ceva sau care s-a adresat cuiva răspuns2 (1). 2 (Rar) Pronunțare. 3 Semnificație. 4 Promisiune. 5 Decizie a unei autorități răspuns2 (11). 6 Responsabilitate (1). 7 A trage (sau a chema) (pe cineva) la ~ A obliga pe cineva să dea socoteală de faptele sale. 8 (; în legătură cu verbe ca „a avea”, „a trezi”, „a lipsi”, „a munci” ) Simț de ~ sau simțul ~rii Faptul de a fi conștient de însemnătatea sarcinilor asumate sau primite și de a lucra cu seriozitate pentru executarea lor. 9 Pe ~a mea (sau ta, sa ) Pe garanția mea (sau ta, sa ). 10 Scuză. 11 Pedeapsă. 12 Plată. 13 Consecință rezultată din neîmplinirea unei obligații legale.
• RĂSPÚNDERE, răspunderi, Faptul de a răspunde; obligația de a răspunde de îndeplinirea unei acțiuni, sarcini etc.; responsabilitate. ◊ A trage (sau a chema pe cineva) la răspundere = a obliga pe cineva să dea socoteală de faptele sale, a cere cuiva socoteală. A avea simț de răspundere sau simțul răspunderii = a fi conștient de însemnătatea sarcinilor asumate sau primite, a lucra cu râvnă și seriozitate pentru executarea lor. Pe răspunderea cuiva = pe garanția (morală sau materială a) cuiva. ♦ Consecință rezultată din neîndeplinirea unei obligații legale. – răspunde.

Sinonimul cuvântului răspundere

Testează-te!