Dicționar de sinonime
Sinonime ram
Cuvântul „ram” are următoarele sinonime:
ram ( substantiv )
- cracă
- creangă
- ramură
- diviziune
- ramificație
- ramificare
- sector
Sinonime Apropiate
- cracă - creangă, ramură, ram
- creangă - ramură, cracă, ram
- branșă - ramură, domeniu, sector, meserie, profesie, ocupație, slujbă, funcție
- braț - mână, brâncă, ramură, ramificație, crac
- domeniu - latifundiu, moșie, proprietate, sferă, ramură, sector, tărâm, câmp, cerc
- disciplină - ordine, rânduială, regulă, supunere, ascultare, conformare, domeniu, ramură, sector
- pirostrie - crăcană, cunună, coroană
- secție - circumscripție, sector, arondisment, comisariat, poliție
- serviciu - slujbă, ocupație, funcție, post, domeniu, sector, secție
- sferă - glob, domeniu, sector, cerc, mediu
- specialitate - domeniu, branșă, ramură, profesie, calificare
- teren - loc, porțiune, parcelă, lot, sol, pământ, regiune, domeniu, sector
- zonă - regiune, sector, suprafață, domeniu, spațiu, porțiune
- fracțiune - fragment, parte, frântură, bucată, diviziune
- fragment - parte, frântură, fracțiune, diviziune, porție, bucată, pasaj, text, extras
Dex ram
- ram1 1 Fiecare dintre ramificațiile unui trunchi de arbore cracă (1), creangă (1), ratină (3), rază. 2 Fiecare dintre ramificațiile tulpinii unei plante. 3 Parte a unui obiect sau a unui corp în formă de ram (1). 4 Ramificație a unei artere, a unui nerv 5 Fiecare dintre ramificațiile coarnelor cerbului sau ale căpriorului. 6 Derivație a unui curs de apă principal. 7 Subîmpărțire a unui masiv muntos. 8 (Rar) Derivație a unei căi ferate. 9 (Rar) Aripă a unei construcții. 10 (; ramură) Fiecare dintre cadrele de lemn ale ferestrei. 11 Ramificație a unei familii, a unui popor. 12 Rudenie. 13 Diviziune a unei discipline științifice domeniu (5). 14 Sector al unei activități practice domeniu (6), (rar) rămureală.
- ram2 ramă1
- RAM, ramuri, Ramură. – ramus. ramură.
- RAM, ramuri, Ramură. – Din ramus. ramură.
- RAM, ramuri, 1. Ramură (1). Pe-un ram, sfioși, visau asară Doi trandafiri ca doi prieteni. ANGHEL, P. 14. Eu? Îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul!... Și de-aceea tot ce mișcă-n țara asta, rîul, ramul, Mi-e prieten numai mie, iară ție dușman este. EMINESCU, O. I 147. 2. (Învechit) Ramură (2); domeniu. Acest ram important al instrucțiunii publice. ODOBESCU, S. II 77. O colecție a ofisurilor sale din ramul judecătoresc. KOGĂLNICEANU, S. 204.
- RAM ~uri n. v. RAMURĂ. /<lat. ramus
- ram n. 1. ramură: teiul vechiu un ram întins-a EM.; 2. fig. diviziune, parte integrantă: ramul administrativ. .