Sinonime reședință

Cuvântul „reședință” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• sediu - reședință, centru, focar
• vatră - cămin, cuptor, sobă, casă, locuință, așezământ, țară, patrie
• găzdui - a adăposti, a primi, a caza, a încartirui, a da sălaș
• hălădui - a trăi, a sălășlui, a locui, a izbuti, a înainta, a merge, a propăși
• instituție - așezământ, unitate, for
• mânea - a sălășlui, a dormi, a conăci, a înnopta
• majusculă - capitală, verzală, literă mare
• metropolă - capitală, oraș mare
• adăpost - cămin, scăpare, bârlog, sălaș, cuib, azil, liman, refugiu, ocrotire
• apartament - locuință, casă, domiciliu, adăpost, lăcaș
• azil - adăpost, protecție, așezământ (social)
• casap - măcelar casă1, locuință, domiciliu, cămin, adăpost, clădire, imobil, construcție, zidire
• cuib - culcuș, sălaș, cuibar, bârlog, adăpost, casă, cămin, locuință, matcă
• culcuș - așternut, pat, sălaș, bârlog, vizuină, adăpost, cuib
• curte - ogradă, bătătură, arman, batiște, ocol, conac, palat, rezidență, atenție

Dex reședință

• reședință 1 Sediu al unei autorități sau al unei persoane oficiale rezidență (1). 2 Localitate sau casă în care o persoană particulară își are domiciliul stabil rezidență (2). 3 De ~ Care servește drept sediu unei autorități sau unei persoane oficiale. 4 (; orașe) În care se află sediul organelor supreme ale puterii de stat sau organele de conducere ale unei unități teritorial-administrative rezidențial. 5 Locul în care locuiește cineva temporar.
• REȘEDÍNȚĂ, reședințe, Sediul unei autorități sau al unei persoane (oficiale); localitate sau clădire în care se află acest sediu. ◊ De reședință = care servește drept sediu unei autorități sau unei persoane. – Din résidence (după ședință).
• REȘEDÍNȚĂ, reședințe, Sediul unei autorități sau al unei persoane oficiale (mai rar particulare); localitate sau clădire în care se află acest sediu. Tîrgușorul, reședință de vară a unei familii de conți. REBREANU, I. 67. La cîțiva kilometri mai sus... era o gară mare, lîngă o reședință de plasă. BASSARABESCU, S. N. 87. ◊ De reședință = care servește drept sediu unei autorități sau (mai rar) unei persoane. Mai ales iarna, cînd se duceau... la Galați, unde aveau casa lor de reședință. SADOVEANU, P. M. 143. De dimineață orașul de reședință... e foarte animat. CARAGIALE, O. I 301.
• REȘEDÍNȚĂ Sediu, loc unde este instalată o autoritate sau o persoană oficială; localitate, clădire unde se află acest sediu. .

Sinonimul cuvântului reședință

Testează-te!