Sinonime recluziune

Cuvântul „recluziune” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• temniță - închisoare, pușcărie, penitenciar, arest, răcoare, zdup
• gherlă - închisoare, arest, temniță, ocnă, pușcărie
• închisoare - temniță, arest, pușcărie, penitenciar, celulă, gherlă
• dubă - camionetă, microbuz, pușcărie, arest, temniță, închisoare
• zdup - închisoare, pușcărie
• arest - închisoare, temniță, prevenție
• celulă - alveolă, chilioară, carceră, arest, închisoare
• penitenciar - închisoare, temniță, pușcărie, ocnă, pârnaie
• detenție - posesie, păstrare, stăpânire, reținere, arestare, închidere
• carceră - celulă, arest, închisoare
• prevenție - arest, preventiv
• întemnița - a aresta, a închide
• beci - pivniță, subsol, închisoare, temniță, răcoare, dubă
• captura - a prinde, a aresta, a înhăța, a apuca, a ocupa, a cuprinde, a robi, a cuceri
• deține - a avea, a stăpâni, a ocupa, a poseda, a aresta, a închide, a reține, a întemnița

Dex recluziune

• recluziune 1 Pedeapsă privativă de libertate, aplicată pentru crime. 2 Izolare. 3 Stare a celui care trăiește izolat.
• RECLUZIÚNE, recluziuni, (; ieșit din uz) Pedeapsă privativă de libertate. ♦ Izolare, solitudine. – Din réclusion.
• RECLUZIÚNE, recluziuni, (; ieșit din uz) Pedeapsă privativă de libertate prevăzută pentru anumite infracțiuni calificate drept crime. ♦ Izolare, solitudine. – Din réclusion.
• RECLUZIÚNE, recluziuni, (În vechiul cod penal) Pedeapsă criminală care constă în închidere într-un penitenciar și supunere la diferite munci; închisoare. (Atestat în forma recluzie) Ispășiseră cîte opt ani recluzie pentru că în 1907 se sculaseră împotriva moșierilor. I. BOTEZ, ȘC. 76. ◊ Mirosul foilor de dafin... se răspîndi puternic și plăcut și muri în aer, după șaptesprezece veacuri de recluziune. GALACTION, O. I 120. – Variantă: reclúzie
• RECLUZIÚNE 1. (În trecut) Pedeapsă de drept comun, constând în pierderea libertății și supunerea la muncă. 2. Starea cuiva care trăiește singur, retras de lume; schimnicie. .
• RECLUZIÚNE 1. (în trecut) pedeapsă privativă de libertate, aplicată pentru crime; închisoare. 2. izolare, solitudine. (< fr. réclusion)
• RECLUZIÚNE ~i f. livr. Pedeapsă cu închisoarea. /<fr. réclusion
• recluziune f. pedeapsă aflictivă și infamantă impusă celor închiși (dela 5-10 ani) într’un penitenciar: durata recluziunii e minimum cinci și maximum de zece ani.

Sinonimul cuvântului recluziune

Testează-te!