Sinonime recunoștință

Cuvântul „recunoștință” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• gratitudine - recunoștință, mulțumire
• prescripție - dispoziție, prevedere, obligație, aviz, indicație, rețetă, anulare, stingere, perimare (jur.)
• răspundere - responsabilitate, sarcină, obligație, îndatorire
• relație - legătură, raport, conexiune, contingență, contact, informație, cunoștință
• satisfacție - mulțumire, bucurie, plăcere, împăcare
• fericire - mulțumire, satisfacție, bucurie, încântare, euforie, beatitudine, noroc
• insatisfacție - nemulțumire, supărare, jenă, indispoziție
• însărcinare - sarcină, misiune, răspundere, îndatorire, obligație
• legământ - obligație, îndatorire, angajament, parolă, jurământ, juruință, acord, convenție, pact
• mângâiere - dezmierdare, alintare, îmbărbătare, desfătare, bucurie, satisfacție, mulțumire
• necesitate - trebuință, cerință, nevoie, imperativ, obligație
• nevoie - trebuință, cerință, necesitate, imperativ, obligație, pretenție, lipsă, sărăcie, mizerie
• anunța - a înștiința, a vesti, a comunica, a aviza, a informa, a da de știre, a încunoștința, a anticipa
• atribuție - sarcină, obligație, însărcinare, rol, datorie, îndatorire
• bucurie - mulțumire, satisfacție, plăcere, desfătare, euforie

Dex recunoștință

• recunoștință 1 Obligație morală pe care cineva o are față de cel care i-a făcut un bine. 2 Recunoaștere a unei binefaceri primite gratitudine, recunoaștere (14). 3 Răsplată (1).
• RECUNOȘTÍNȚĂ, recunoștințe, Datorie, obligație morală față de un binefăcător; gratitudine. – Recunoaște + -ință (după reconnaissance).
• RECUNOȘTÍNȚĂ, recunoștințe, Obligație morală pe care cineva o are față de cel care i-a făcut un bine; recunoaștere a unei binefaceri primite; gratitudine. – Recunoaște + -ință (după reconnaissance).
• RECUNOȘTÍNȚĂ, recunoștințe, Obligație morală pe care cineva o simte față de cel ce i-a făcut un bine; recunoaștere a unei binefaceri primite, gratitudine. L-a ajutat să plece în streinătate și acum își plătește în felul lui... o datorie de recunoștință. C. PETRESCU, Î. II 237. Îi trecu prin gînd că e tocmai clădirea lui Grigoriță, căruia el îi datorează numai recunoștință. REBREANU, R. II 202. Îi las aste scrieri ca o suvenire de recunoștință. NEGRUZZI, S. I 209. Jur să aibi recunoștință Către frații tăi romîni Ce te scot azi din robie. BOLLIAC, O. 188. ♦ (Rar, învechit) Răsplată. Spre recunoștința slujbelor sale... îl numi prinț rusesc. NEGRUZZI, S. II 141.
• RECUNOȘTÍNȚĂ Aducere aminte cu dragoste, cu devotament a unei binefaceri primite; gratitudine. .
• RECUNOȘTÍNȚĂ aducere aminte cu dragoste, recunoaștere a unei binefaceri primite; gratitudine. (după fr. reconnaissance)

Sinonimul cuvântului recunoștință

Testează-te!