Sinonime recunoscător

Cuvântul „recunoscător” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• obligat - constrâns, silit, ținut, îndatorat, recunoscător
• legat - obligat, îndatorat, angajat, vânjos, voinic, zdravăn, solid, consistent, închegat
• dator - obligat, îndatorat, datornic, debitor
• prescripție - dispoziție, prevedere, obligație, aviz, indicație, rețetă, anulare, stingere, perimare (jur.)
• răspundere - responsabilitate, sarcină, obligație, îndatorire
• satisfăcător - mulțumitor, acceptabil, convenabil, potrivit, îndestulător, suficient, admisibil
• suficient - destul, satisfăcător, îndestulător, mulțumitor, mediocru, mărginit, redus, prost, stupid
• impus - comandat, ordonat, obligatoriu, silnic
• incumba - a i se impune, a-i reveni, a fi dator, obligat
• insuficient - nesatisfăcător, neîndestulător, nemulțumitor, redus, sărac, prost
• însărcinare - sarcină, misiune, răspundere, îndatorire, obligație
• legământ - obligație, îndatorire, angajament, parolă, jurământ, juruință, acord, convenție, pact
• morțiș - neapărat, negreșit, musai, obligatoriu
• necesitate - trebuință, cerință, nevoie, imperativ, obligație
• nevoie - trebuință, cerință, necesitate, imperativ, obligație, pretenție, lipsă, sărăcie, mizerie

Dex recunoscător

• recunoscător, ~oare (De obicei în legătură cu verbe ca „a fi”, „a se arăta”, „a rămâne” ) 1 Care poartă cuiva recunoștință (1) mulțumitor. 2 Care exprimă recunoștință (2).
• RECUNOSCĂTÓR, -OÁRE, recunoscători, -oare, Care recunoaște un serviciu, un bine ce i s-a făcut, care poartă (cuiva) recunoștință. – Recunoaște + -ător.
• RECUNOSCĂTÓR, -OÁRE, recunoscători, -oare, Care recunoaște o binefacere primită, care poartă (cuiva) recunoștință. Trebuie să fiu și eu recunoscător măcar cît pot. REBREANU, R. II 81. Îți voi rămînea tare recunoscător pentru peșcheș. ODOBESCU, S. III 32. O, cît am rămas de recunoscător bunului părinte pentru această dorită veste! NEGRUZZI, S. I 7.
• RECUNOSCĂTÓR, -OÁRE Care poartă (cuiva) recunoștință. .
• RECUNOSCĂTÓR, -OÁRE care poartă (cuiva) recunoștință. (după fr. reconnaissant)
• RECUNOSCĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care recunoaște binele ce i s-a făcut; care vădește gratitudine. /a recunoaște + suf. ~tor
• recunoscător a. însuflețit de recunoștință.
• *recunoscătór, -oáre adj. (d. recunosc, după fr. reconnaissant). Plin de recunoștință, care recunoaște (cunoaște) binele primit.
• RECUNOSCĂTÓR adj. îndatorat, obligat, (înv.) mulțumitor. (Îți rămân ~ pentru serviciul făcut.)
• RECUNOSCĂTOR îndatorat, obligat, mulțumitor. (Îți rămîn ~ pentru serviciul făcut.)

Sinonimul cuvântului recunoscător

Testează-te!