Dicționar de sinonime
Sinonime refracta
Cuvântul „refracta” are următoarele sinonime:
refracta ( verb )
- a răsfrânge
- a abate
- a devia
- a modifica
Sinonime Apropiate
- devia - a abate, a muta, a schimba, a îndepărta, a merge alături, a o lua razna, a bate câmpii, a divaga
- divaga - a se abate, a se depărta, a devia, a vorbi aiurea, a bate câmpii
- abate - a se depărta, a devia, a se îndepărta, a divaga, a pălăvrăgi, a vorbi aiurea
- deraia - a devia, a sări, a aluneca (de pe linie), a vorbi aiurea, a se abate, a o lua razna
- muta - a mișca, a deplasa, a clinti, a strămuta, a abate, a devia, a schimba, a transfera, a amâna
- părinte - tată, taică, strămoș, preot, popă, abate, călugăr, monah, întemeietor
- preschimba - a schimba, a înnoi, a transforma, a modifica
- preschimbat - modificat, înnoit, metamorfozat
- răzbate - a reuși, a răzbi, a depăși, a trece (înainte), a străbate, a pătrunde, a se strecura, a ajunge
- recalcitrant - îndărătnic, nesupus, rebel, refractar, protestatar
- schimba - a înlocui, a preschimba, a alterna, a preface, a modifica, a transforma, a înnoi, a se primeni, a fluctua
- sminteală - țicneală, nebunie, aiureală, scrânteală, abatere, greșeală
- străpunge - a perfora, a găuri, a sparge, a pătrunde, a penetra, a străbate
- sufleca - a răsfrânge, a sumete, a îndoi
- traversa - a trece, a străbate, a merge (peste)
Dex refracta
- refracta 1 (; unde, raze de lumină ) A devia la trecerea dintr-un mediu în altul, suferind fenomenul de refracție (1). 2 (; corpuri) A produce fenomenul refracției (1).
- REFRACTÁ, 3 refráctă, I. 1. (; despre unde, raze de lumină) A se frânge, a devia la trecerea dintr-un mediu în altul; a suferi fenomenul refracției. 2. (Despre corpuri, medii) A produce fenomenul refracției. – Din réfracter.
- REFRACTÁ, 3 refráctă și refractează, I. (; despre unde, lumină sau raze de lumină) A se frînge, a devia, a se abate de la direcția inițială la trecerea dintr-un mediu în altul.
- REFRACTÁ I. (Despre unde, raze de lumină) A se frânge, a devia; a suferi fenomenul refracției. .
- REFRACTÁ I. tr. a produce fenomenul refracției. II. (despre unde luminoase, sonore etc.) a suferi fenomenul refracției. (< fr. réfracter)
- A SE REFRACTÁ se refráctă intranz. (despre raze, unde, sunete etc.) A suferi fenomenul refracției; a-și schimba direcția la trecerea dintr-un mediu în altul. /<fr. réfracter
- A REFRACTÁ refráctă tranz. A face să se refracte. /<fr. réfracter
- *refractéz v. tr. (fr. refracter, d. lat. re-fringere, re-fractum, a sfărîma, a toci vîrfu, a răsfrînge, d. frángere, a frînge). Fiz. Răsfrîng (frîng, întorc spre altă direcțiune) razele luminiĭ: prizma refractează lumina. V. repercutez.
- refractez.