Sinonime reminiscență

Cuvântul „reminiscență” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• drojdie - maia, plămadă, levură, rămășiță, rest, reminiscență, rachiu, țuică, alcool
• relicvă - rămășiță, vestigiu, urmă, moaște
• deșeu - rest, rămășiță
• diferență - deosebire, nepotrivire, discriminare, rămășiță, rest
• pământesc - terestru, teluric, pământean, profan, laic, mirean
• împlini - a completa, a întregi, a rotunji, a (se) dezvolta, a crește, a se îngrășa, a realiza, a executa, a înfăptui
• pravoslavnic - ortodox, dreptcredincios, creștin
• prescurta - a scurta, a abrevia, a reduce, a condensa, a concentra, a restrânge, a micșora
• prestanță - ținută (remarcabilă), afirmare, prestigiu, vază
• prevenție - arest, preventiv
• progenitură - descendent, urmaș, vlăstar, odraslă, copil
• progres - propășire, dezvoltare, înaintare, creștere, mers-înainte
• progresa - a înainta, a propăși, a se dezvolta, a crește, a spori, a evolua, a se perfecționa, a se înnoi
• progresie - creștere, înaintare
• prohibi - a opri, a interzice, a restrânge, a îngrădi

Dex reminiscență

• reminiscență 1 Amintire vagă și incompletă a unor fapte aproape dispărute din memorie. 2 Rămășiță1 (1). 3 Influență ulterioară.
• REMINISCÉNȚĂ, reminiscențe, Amintire vagă a unor fapte aproape dispărute din memorie. ♦ Rămășiță, rest, urmă (abia perceptibilă). – Din réminiscence, reminiscentia.
• REMINISCÉNȚĂ, reminiscențe, Amintire vagă și incompletă a unor fapte aproape dispărute din memorie. Amintiri despre aceste hoinăriri nu ne-au rămas, afară de vreo vagă reminiscență. CĂLINESCU, E. 54. Și nu s-ar putea ca cineva, trăind, să aibă momente de-o luciditate retrospectivă, cari să ni se pară ca reminiscențele unui om ce de mult nu mai este? EMINESCU, N. 84. ♦ Rămășiță, rest, urmă. În toate învoielile se vede, pe lîngă asociațiunea între muncă și capital... și o reminiscență a clăcii și a zilelor de lucru. I. IONESCU, M. 289.
• REMINISCÉNȚĂ Amintire neprecisă, tulbure a unor fapte petrecute demult. ♦ Rămășiță, urmă. .
• REMINISCÉNȚĂ 1. amintire vagă, tulbure a unor fapte sau imagini din trecut. ♦ teoria ~ței = teorie platoniciană potrivit căreia omul recunoaște ideile pe care le-ar fi contemplat într-o existență anterioară. 2. (psih.) evocare bruscă a unor fapte ce păreau uitate. 3. rămășiță, urmă. (< fr. réminiscence, lat. reminiscentia)

Sinonimul cuvântului reminiscență

Testează-te!