Dicționar de sinonime
Sinonime reticență
Cuvântul „reticență” are următoarele sinonime:
reticență ( substantiv )
- reținere
- rezervă
- aposiopeză
- cautelă
- circumspecție
- ezitare
- omisiune
- precauție
- prudență
Sinonime Apropiate
- prudență - prevedere, precauție, atenție, vigilență, circumspecție
- fereală - ocolire, evitare, înconjur, pază, precauție, prudență, circumspecție, grijă, teamă
- scepticism - îndoială, ezitare, neîncredere, rezervă
- aprehensiune - teamă, ezitare, nesiguranță, reținere
- pudoare - decență, sfială, reticență, rezerve, inocență
- sceptic - neîncrezător, rezervat, pesimist, defetist
- șovăială - ezitare, nesiguranță, îndoială, preget, codire, cumpănă, oscilare
- taciturn - tăcut, rezervat, timid, discret, posac, închis, ursuz
- temperanță - reținere, moderație, cumpătare, sobrietate, măsură, echilibru
- timid - sfios, sfielnic, rușinos, rezervat
- vipt - pensiune, întreținere, masă, alimente, rod, bucate
- făgăduială - promisiune, făgăduință, legământ, angajament, asigurare
- făgăduință - făgăduială, promisiune, angajament, legământ
- glacial - înghețat, polar, rece, distant, neprietenos, rezervat
- grijă - teamă, frământare, preocupare, neliniște, îngrijorare, temere, aprehensiune, atenție, precauție
Dex reticență
- reticență Trecere sub tăcere a unui lucru care trebuie spus omisiune, reținere. 2 Rezervă într-o anumită chestiune. 3 Figură de stil prin care vorbitorul, întrerupându-și exprimarea, lasă totuși să se înțeleagă lucrurile trecute sub tăcere.
- RETICÉNȚĂ, reticențe, Omisiune voită, trecere sub tăcere a unui lucru care trebuie spus; reținere, rezervă într-o anumită chestiune. ♦ Figură retorică prin care vorbitorul, întrerupându-și brusc expunerea, lasă totuși să se înțeleagă lucrurile trecute sub tăcere. – Din réticence, reticentia.
- RETICÉNȚĂ, reticențe, Omisiune voită, trecere sub tăcere a unui lucru care trebuie spus; reținere, rezervă într-o anumită chestiune. ♦ Figură retorică prin care vorbitorul, întrerupându-și brusc expunerea, trece la altă idee, lăsând numai să se înțeleagă ceea ce a voit să spună. – Din réticence, reticentia.