Dicționar de sinonime
Sinonime revendicare
Cuvântul „revendicare” are următoarele sinonime:
revendicare ( substantiv )
- cerere
- doleanță
- exigență
- implorație
- pretenție
- reclamație
- revendicație
Sinonime Apropiate
- cerere - solicitare, pretenție, exigență, revendicare, rugăminte, apel, doleanță, petiție, jalbă
- pretenție - cerință, exigență, cerere, revendicare, moft, ifos nazuri
- doleanță - dorință, cerere, pretenție
- reclamație - plângere, jalbă, cerere, petiție
- jalbă - cerere, petiție, reclamație
- cerință - exigență, imperativ, necesitate, pretenție, dorință, deziderat, voință, trebuință, nevoie
- comandament - imperativ, cerință, exigență, pretenție, nevoie, poruncă, regulă, normă, lege
- exigență - pretenție, rigoare, cerință, deziderat, imperativ, acribie, scrupul, minuțiozitate, migală
- severitate - asprime, exigență, intransigență, rigoare, strictețe, duritate, rigiditate
- veleitate - ambiție, pretenție, aspirație (nejustificată), orgoliu
- memoriu - cerere, petiție, memorandum
- minuție - migală, scrupul, rigoare, atenție, exigență
- nevoie - trebuință, cerință, necesitate, imperativ, obligație, pretenție, lipsă, sărăcie, mizerie
- ambiție - orgoliu, înfumurare, mândrie, aspirație, pretenție, râvnă, dorință, veleitate
- curent - curs, curgere, flux, mișcare (socială), revendicare, acțiune
Dex revendicare
- revendicare 1 Pretindere de către o persoană a unui drept sau a unui bun care i se cuvine și care se află în posesiunea altei persoane revendicație (1). 2 Ceea ce se revendică revendicație (2).
- REVENDICÁRE, revendicări, Acțiunea de a revendica și rezultatul ei; ceea ce se revendică; revendicație. – revendica.
- REVENDICÁRE, revendicări, Acțiunea de a revendica; (concretizat) ceea ce se revendică. Revolta împotriva acestei societăți putrede și înțelegerea lui pentru revendicările proletariatului le găsim exprimate puternic în poemul «Împărat și proletar». SADOVEANU, E. 77. Tudor Vladimirescu... plimbase din Cerneți și pînă la București lumina unor revendicări profetice. GALACTION, O. I 275.
- REVENDICÁRE Acțiunea de a revendica și rezultatul ei; revendicație; ceea ce se revendică. .
- REVENDICÁRE acțiunea de a revendica; ceea ce se revendică; revendicație. (< revendica)
- revendica 1 A-și reclama un drept sau un bun care i se cuvine sau îi aparține și care se află în posesiunea altei persoane (rar) a cere (9), a pretinde. 2 A-și asuma (o obligație, o răspundere ).
- revindicațiune revendicație
- REVENDICÁ, revéndic, I. A reclama, a cere un bun care i se cuvine, asupra căruia are drepturi. ♦ A cere, a pretinde un drept, ca fiind al său. ♦ A asuma. – Din revendiquer.