Sinonime rit

Cuvântul „rit” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• ceremonial - ceremonie, etichetă, protocol, ritual, rânduială, tipic, solemnitate
• ceremonie - ceremonial, etichetă, protocol, tipic, solemnitate, fast, pompă, paradă, cinste
• religie - cult, confesiune, rit, credință
• uzanță - obicei, datină, uz, rânduială, regulă, cutumă
• lege - normă, legiuire, pravilă, dispoziție, regulă, tipic, datină, tradiție, obicei
• cult - confesiune, religie, rit, credință, venerație, admirație, prețuire
• disciplină - ordine, rânduială, regulă, supunere, ascultare, conformare, domeniu, ramură, sector
• spiritualitate - cultură, tezaur spiritual
• intelectual - spiritual, rațional, mintal, cerebral, cult, învățat, pregătit, școlit
• neregulă - dezordine, neorânduială, răvășeală, harababură, debandadă, abatere, eroare, inexactitate, deviere
• canon - dogmă, regulă, crez, lege, normă, tipic, chin, calvar, caznă
• confesiune - confidență, mărturisire, destăinuire, spovedanie, religie, credință
• datină - obicei, practică, uz, uzanță, tradiție, lege, orânduială
• regulă - normă, lege, rânduială, uzanță, disciplină, canon
• prisăcar - apicultor, stupar

Dex rit

• rit 1 Ritual (4). 2 Rânduială. 3 Confesiune religioasă. 4 Veche credință religioasă.
• RIT, rituri, 1. Ritual (2) 4- Rânduială, tipic. 2. Confesiune religioasă, ramură autonomă în cadrul aceleiași religii; religie. ♦ Rit vechi = vechea rânduială bisericească, păstrată de secta rascolnicilor. – Din ríton, ritus, rite.
• RIT, rituri, 1. Ritual (2). ♦ Rânduială, tipic1. 2. Confesiune religioasă; religie; veche credință religioasă. – Din ríton, ritus, rite.
• RIT, rituri, 1. Practică religioasă, ceremonie bisericească; ritual. Iubirea ta să fie asemeni unui rit Ca sufletul din rugă să iasă-ntinerit. ARGHEZI, V. 151. El era în vîrstă de douăzeci și opt ani numai, înalt la stat, barba și părul capului galben, pe care, după ritul religiei, el avea obicei a le purta rase. BĂLCESCU, O. II 257. ♦ Rînduială, tipic. Pe masa din careul ofițerilor erau așezate după anume rit, lîngă actele de bord, cerneală și condeie. BART, S. M. 97. 2. Confesiune (3), religie. Ostrogski, pe de o parte, fiind de rit grecesc, simpatiza cu coreligionarii romîni. HASDEU, I. V. 111. La egumen se aflau mai mulți greci și arabi de ritul nostru. BOLINTINEANU, O. 293. Grecii asemenea îndemnară pre romîni ca să se servească cu slovele cirilice, ca nu cumva să se strecoare pintre ei, o dată cu literele, și ritul apusean. NEGRUZZI, S. I 347.
• RIT 1. Practică, ceremonie religioasă; ritual. ♦ Rânduială, tipic. 2. Confesiune (2). .
• RIT 1. ritual. ◊ rânduială, tipic. 2. confesiune (3). (< fr. rite, lat. ritus)

Sinonimul cuvântului rit

Testează-te!