Dicționar de sinonime
Sinonime românesc
Cuvântul „românesc” are următoarele sinonime:
românesc ( adjectiv )
- ortodox
- român
- valah
- rumânesc
romanesc ( adjectiv )
- fantezist
- imaginar
Sinonime Apropiate
- valah - român
- fantezist - imaginar, închipuit, născocit, fantastic, iluzoriu, ireal, bizar, ciudat, excentric
- imaginar - fictiv, închipuit, ireal, plăsmuit, născocit, fantezist
- părelnic - aparent, imaginar
- pravoslavnic - ortodox, dreptcredincios, creștin
- mușețel - romaniță
- visător - contemplativ, meditativ, gânditor, romantic
- fantastic - închipuit, ireal, imaginar, bizar, ciudat, straniu, fabulos, neobișnuit, fenomenal
- fantomatic - ireal, aparent, vag, închipuit, imaginar, halucinant
- fictiv - imaginar, ireal, plăsmuit, născocit, fals, artificial, simulat, aparent, iluzoriu
- fistichiu - bizar, curios, ciudat, extravagant, trăsnit, fantezist
- himeric - iluzoriu, închipuit, irealizabil, fantastic, imaginar, utopic
- ireal - imaginar, fantastic, închipuit
- latin - roman, romanic
- latinitate - romanitate
Dex românesc
- românesc, ~ească 1 Care aparține României sau românilor (1) român (13). 2 Originar din România român (14). 3 Specific României sau românilor român (15). 4 Referitor la România sau la români român (16). 5 Țara Românească Nume oficial al Munteniei (și Olteniei) până la Unirea principatelor. 6 (Rar) Limba română (17). 7-9 (; rumânesc) Romanesc2 (1-3). 10 (; religie) Creștin ortodox. 11 Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 12 Melodie după care se execută româneasca (11).
- ROMÂNÉSC, -EÁSCĂ, românești, Care aparține României sau populației ei, privitor la România sau la populația ei. ♦ (Substantivat, ) Limba română. – Român + -esc.
- ROMÂNÉSC, -EÁSCĂ, românești, Care aparține României sau populației ei, privitor la România sau la populația ei. ♦ (Ca ) Țara Românească = numele oficial al Munteniei (și Olteniei) până la unirea principatelor. ♦ (Substantivat, ) Limba română. – Român + -esc.
- ROMÂNÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru români; de român. /român + suf. ~esc
- românesc a. 1. originar din România; 2. ce ține de România sau de locuitorii ei: obiceiu, port românesc; 3. pop. creștin (națiunea identificată cu religiunea): lasă-ți legea românească și dă-te ’n legea turcească POP. .