Sinonime rufă

Cuvântul „rufă” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• cârpă - otreapă, petică, buleandră, treanță, zdreanță
• îmbrăcăminte - haină, strai, veșmânt, garderobă, port, costum, vestimentație, ținută, înveliș
• haină - îmbrăcăminte, veșmânt, strai, veston, surtuc, sacou
• veșmânt - haină, îmbrăcăminte
• schimb - înlocuire, schimbare, tură, tur, șut, rufărie, primeneli
• albituri - rufărie, schimburi, lenjerie, primeneli
• fleandură - cârpă
• îmbrăca - a echipa, a înveșmânta, a-și pune haina, a înveli, a acoperi, a capitona, a tapisa
• lenjerie - rufărie, rufe, albituri
• buleandră - zdreanță, boarfe
• costum - haină, îmbrăcăminte, port
• cârpaci - peticar, pantofar (prost), târâie-brâu, ageamiu
• zdreanță - cârpă, treanță, ruptură, vechitură, secătură, jigodie
• preschimba - a schimba, a înnoi, a transforma, a modifica
• răscumpăra - a plăti, a recompensa, a obține (prin schimb), a face destul, a ispăși, a salva

Dex rufă

• RÚFĂ, rufe, 1. Obiect de îmbrăcăminte care se poartă direct pe corp; (la ) cearceafuri, fețe de masă etc.; albituri, schimburi. ◊ Rufele (murdare) se spală în familie = certurile și neînțelegerile familiale sau dintr-un cerc intim trebuie rezolvate în cadrul familiei sau al cercului respectiv. 2. Zdreanță, cârpă. – Din ruho.
• RÚFĂ, rufe, 1. (Mai ales la ; uneori urmat de determinări introduse prin «de») Obiect confecționat din pînză, mătase etc., servind ca îmbrăcăminte purtată direct pe corp său la înfățatul patului, la așternutul mesei sau la alte trebuințe casnice; albituri, schimburi. Rufe de corp. ▭ Familiilor noastre, de trei luni și jumătate, nu li s-a îngăduit să ne trimită barem rufe de schimb sau un pachet cu mîncare. GALAN, Z. R. 353. Mitrea s-a dus la moară să-și ia legătura de rufe. SADOVEANU, M. C. 62. Mărita-m-aș și eu, biata, Rufele de pat nu-s gata. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 442. ◊ Rufele murdare se spală în familie = neînțelegerile și certurile din familie sau dintr-un cerc intim nu trebuie purtate în public. 2. (Regional) Zdreanță. S-a dus la o vecină să facă din două rufe o cămeșă bună. SBIERA, la CADE.
• RÚFĂ ~e f. mai ales la pl. 1) Articol textil care se poartă direct pe corp; piesă de lenjerie. 2) Articol textil care se așterne pe pat; albitură. ◊ rufele (murdare) se spală în familie conflictele trebuie soluționate într-un cadru restrâns. /<sl. ruho

Sinonimul cuvântului rufă