Dicționar de sinonime
Sinonime sălbăticie
Cuvântul „sălbăticie” are următoarele sinonime:
sălbăticie ( substantiv )
- barbarie, cruzime, brutalitate, primitivism
- pustiu, paragină
Alte sinonime:
- bestialitate
- răutate
- pustietate
- bestie
- dihanie
- fiară
- jivină
- lighioană
- paleolitic
- sălbăticiune
- primitivitate
- barbarism
- sălbătăciune
- sălbăticime
- animalitate
- ferocitate
- asprime
- neîndurare
- neomenie
- violență
- vitregie
- nemilă
- nemilostivire
- câinie
- câinoșenie
- năsilnicie
- crâncenie
- cruzie
- cumpliciune
- cumplire
- grozăvie
- neomenire
- răiciune
- sălbătăcime
- sirepie
- varvarie
- duritate
- părăginire
- părăsire
Sinonime Apropiate
- răutate - neomenie, violență, brutalitate, cruzime, sălbăticie, maliție, venin, cinism, sarcasm
- bărbărie - sălbăticie, primitivism, incultură
- cruzime - neomenie, sălbăticie, ferocitate, banditism, barbarie, monstruozitate
- părăsit - abandonat, lăsat, ruinat, dărăpănat, pustiu, nepopulat, nelocuit, sălbatic
- sterp - sterii, neproductiv, nefertil, neroditor, arid, pustiu, uscat, dezolant, zadarnic
- violență - vehemență, dezlănțuire, impulsivitate, nestăpânire, agresivitate, brutalitate, duritate, abuz, siluire
- gol - dezbrăcat, despuiat, nud, dezgolit, golaș, deșert, sec, pustiu, necultivat
- întuneric - întunecime, noapte, beznă, obscuritate, tenebre, incultură, primitivism, ignoranță
- arid - sec, uscat, sterp, steril, deșert, pustiu, sărac, fad, inexpresiv
- deșert - gol, vid, pustiu, necultivat, nelocuit, nepopulat, ireal, van, amăgitor
- sadism - perversitate, cinism, cruzime, răutate, neomenie
- dezolare - mâhnire, tristețe, jale, întristare, descurajare, singurătate, pustietate, pustiu
- vandalism - distrugere, nimicire, barbarie
- grozăvie - nenorocire, calamitate, oroare, flagel, dezastru, năpastă, prăpăd, pustiire, sinistru
- sălbatic - nedomesticit, pădureț, neîmblânzit, crud, animalic, barbar, inuman, înfricoșător, necivilizat
Dex sălbăticie
- SĂLBĂTICÍE, sălbăticii, 1. Stare în care se află animalele sălbatice; însușire a ceea ce este sălbatic; cruzime, barbarie; brutalitate; faptă de om sălbatic, crud, brutal. ◊ Cu sălbăticie = fioros, sălbatic. 2. Stare a naturii netransformate de mâna omului. 3. Loc pustiu, neumblat; pustietate. 4. Izolare de lume, singurătate. ♦ Timiditate, sfioșenie. 5. Stare de înapoiere, lipsă de civilizație; primitivism. ♦ Loc unde nu a pătruns civilizația. – Sălbatic + -ie.
- SĂLBĂTICÍE, sălbăticii, 1. Stare în care se află animalele sălbatice; însușire a ceea ce este sălbatic; cruzime, barbarie; brutalitate; faptă de om sălbatic, crud, brutal. ◊ Cu sălbăticie = fioros, sălbatic. 2. Stare a naturii nelucrate, netransformate de mâna omului. 3. Loc pustiu, neumblat; pustietate. 4. Izolare de lume, singurătate. ♦ Timiditate, sfioșenie. 5. Prima perioadă din istoria societății primitive, care începe o dată cu constituirea aspectului actual al omului și cu apariția limbajului articulat. 6. Stare de înapoiere, lipsă de civilizație; primitivism. ♦ Loc unde nu a pătruns civilizația. – Sălbatic + -ie.
Antonime sălbăticie
- Sălbăticie ≠ civilizație
Sinonimul cuvântului sălbăticie