Sinonime sacerdoțiu

Cuvântul „sacerdoțiu” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• menire - chemare, rol, misiune, rost, scop, sens, țel, destin, noroc
• cler - preoțime, sacerdoțiu, popime
• misiune - însărcinare, sarcină, rol, menire, delegație, solie, legație
• scop - menire, rol, rost, obiectiv, ței, țintă, sens, finalitate, destinație
• slujbă - funcție, serviciu, post, îndeletnicire, plasament, sarcină, misiune, atribuție
• talent - har, vocație, înzestrare, chemare, dar, dotare, iscusință, îndemânare, dibăcie
• tentație - ademenire, ispită, momeală, atracție, seducție
• umanitate - omenire, lume, neamul omenesc, umanitarism, altruism, generozitate
• vocație - chemare, aptitudine, înclinație, predispoziție
• fatalitate - soartă, destin, ursită, predestinare, menire, nenorocire, nefericire, ghinion, prăpăd
• făgăduială - promisiune, făgăduință, legământ, angajament, asigurare
• făgăduință - făgăduială, promisiune, angajament, legământ
• hram - patron, rost, rol, misiune
• înclinație - vocație, chemare
• ispită - tentație, ademenire, seducție, păcat, greșeală

Dex sacerdoțiu

• SACERDÓȚIU Rang, demnitate de preot; chemare, misiune. ♦ (Colectiv) Cler, preoțime. – Din sacerdotium.
• SACERDÓȚIU Rang, demnitate de preot; chemare, misiune. ◊ (Colectiv) Cler, preoțime. – Din sacerdotium.
• SACERDÓȚIU Rangul, demnitatea de preot ( preoție); chemare, misiune. Judecătorii carii gîndesc la siguranța soțietății, la suferințele omenirii, la mărirea sacerdoțiului ce sînt chemați a esercita... sînt adevărați stîlpi ai templului Dreptății. RUSSO, S. 183. ♦ (Cu sens colectiv) Cler, preoțime.
• SACERDÓȚIU 1. Rang, demnitate de preot. 2. Cler, preoțime. .
• SACERDÓȚIU 1. rang, demnitate de preot. 2. cler, preoțime. (< lat. sacerdotium)
• SACERDÓȚIU ~i n. livr. 1) Funcția de sacerdot. 2) Totalitate a sacerdoților; cler. /<lat. sacerodotium
• sacerdoțiu n. 1. darul preoției: 2. corp ecleziastic: răsboaiele medievale între Sacerdoțiul și Imperiul sunt celebre; 3. fig. ce are un caracter venerabil: paternitatea e un sacerdoțiu.
• * sacerdóțiŭ n. (lat. sacerdotium). Preuție.
• sacerdoțiu.
• SACERDÓȚIU s. v. chemare, cler, menire, misiune, popie, preoție, preoțime, rol, rost, sarcină.

Sinonimul cuvântului sacerdoțiu

Testează-te!