Dicționar de sinonime
Sinonime satana
Cuvântul „satana” are următoarele sinonime:
satană ( substantiv )
- drac
- lucifer
- scaraoțchi
- tartor
- sarsailă
- vătafu
- mamonul dracilor
- michiduță cel bătrân
- sarsaor
- demon
- diavol
- încornoratul
- naiba
- necuratul
- michiduță
- nichipercea
- pârlea
- faraon
- idol
- împelițatul
- mititelul
- nefârtatul
- nevoia
- pârdalnicul
- procletul
- pustiul
- vicleanul
- cel-de-pe-comoară
- cel-din-baltă
- ducă-se-pe-pustii
- ucigă-l-crucea
- ucigă-l-toaca
- mamon
- săcretul
- sotea
- hâdache
- năpustul
- spurc
- spurcat
- șeitan
- șotcă
- ucigan
- bedă
- benga
- carcandilă
- mutul
- pocnetul
- sarsan
- scaloi
- șlactrafu
- împiedicătorul
- nepriitorul
- păcatul
satana ( substantiv )
- diavolul
- dracul
- necuratul
- ucigă-l toaca
- ducă-se pe pustii
- sarsailă
- naiba
- demonul
Sinonime Apropiate
- naiba - dracul, satana, aghiuță, necuratul, diavolul, scaraoțchi
- belzebut - diavol, dracul, satana, ucigă-l-crucea, scaraoțchi
- drac - diavol, demon, satana, ucigă-l toaca, aghiuță, necuratul
- diavol - drac, satana
- michiduță - drac, diavol
- demon - drac, diavol
- infernal - demonic, drăcesc, diabolic, cumplit, crud, rău, chinuitor
- demonic - diabolic, drăcesc, infernal, oribil, sinistru, execrabil
- diabolic - drăcesc, diavolesc, satanic, infernal, funest, oribil, primejdios, rău, crud
- drăcesc - diavolesc, diabolic, infernal, oribil
- sărac - nevoiaș, sărman, calic, oropsit, necăjit, strâmtorat, mizer, biet, nenorocit
- șoaptă - șușoteală, murmur, susur, șopot, vorbe, bârfă, calomnii
- vădi - a arăta, a manifesta, a indica, a demonstra, a pune în relief
- zeitate - divinitate, idol, zeu, zeiță
- ilustra - a exemplifica, a înfățișa, a demonstra, a reprezenta, a se distinge, a se remarca, a se impune
Dex satana
- Satan(a) m. nume ce sfânta Scriptură dă duhului ispititor: piei, Satana! iată-l! iată, Satan vine... AL.
- Satána m., gen. al luĭ S.0 și al Sataneĭ (vsl. Satána, rus. Sataná, gr. Satanâs, lat. Sátanas, cuv. ebraic). Șefu dracilor, menționat de maĭ multe orĭ în Nou Testament și maĭ ales în Apocalips: pĭeĭ, Satană!. S.f. Drac, copil neastîmpărat: niște satane de copiĭ. – Și Sataná (Biblia 1688) și Satán (Dos., ĭar azĭ după fr.).
- SATÁN satană.
- SATÁNĂ, satane, 1. (Mai ales ) Numele biblic al diavolului. 2. Întruchipare a răului, unealtă a răului. ♦ Termen injurios pentru oameni și animale. – Din satana.
- SATÁNĂ, satane, 1. (La , în forma articulată) Numele biblic al diavolului. Se rugă puțin ca să se depărteze de el ispita satanei. ISPIRESCU, L. 189. Boldul satanei se vede că-i înghimpase. CREANGĂ, P. 167. Dar oare-s doctori acești doi?... Îmi pare că samănă a satana amîndoi. EMINESCU, N. 80. 2. Întruchipare a răului, unealtă a răului. Trufia este o satană. ISPIRESCU, M. V. 33. Voi sînteți satane necuvîoase. ȘEZ. VIII 74. ♦ Termen injurios pentru oameni și animale. Din satană, din iasmă și din spurcăciune nu-l mai scotea. ISPIRESCU, L. 47. – Variantă: satán, satane (ALECSANDRI, P. A. 39),
- SATÁNĂ ~e f. 1) (în religia creștină) Ființă imaginară considerată drept spirit al răului; dușman principal al lui Dumnezeu și al omenirii; drac; demon; sarsailă; diavol. 2) fig. Om sau animal cu apucături rele. /<sl. satana, ngr. Satanar, fr. satan
Sinonimul cuvântului satana