Dicționar de sinonime
Sinonime scâlciat
Cuvântul „scâlciat” are următoarele sinonime:
scâlciat ( adjectiv )
- deformat
- strâmb
- strâmbat
- scălâmb
- scrombăit
- tocit
- stâlcit
- denaturat
- pocit
- schimonosit
- stricat
- stropșit
- schingiuit
Sinonime Apropiate
- stâlcit - deformat, pocit, schimonosit, schilodit
- grimasă - schimonoseală, strâmbătură, scălâmbătură, rictus
- schimă - grimasă, strâmbătură
- schimonoseală - grimasă, strâmbătură, desfigurare, maimuțăreală
- strâmb - diform, deformat, îndoit, încovoiat, înclinat, incorect, fals, nedrept, mistificat
- inechitate - nedreptate, injustiție, strâmbătate
- maimuțăreală - schimonoseală, grimasă, strâmbătură, sclifoseală, imitare, fiță, moft, fason, capriciu
- pieziș - oblic, strâmb, aplecat, înclinat, abrupt, prăpăstios, accidentat, râpos
- rănced - alterat, stricat, descompus
- schimonosi - a deforma, a sluți, a poci, a strâmba, a desfigura, a stâlci
- slut - urât, diform, pocit, hâd, mutilat, schilod(it), desfigurat
- sluțenie - pocitanie, urâțenie
- șopot - murmur, clipocit, foșnet
- stârpitură - pocitanie, avorton, lepădătură, pitic
- uzat - deteriorat, degradat, tocit, învechit, consumat, epuizat, slăbit, obosit
Dex scâlciat
- SCÂLCIÁT, -Ă, scâlciați, -te, 1. (Despre încălțăminte; despre alte obiecte) Tocit (într-o parte); deformat. 2. (Despre cuvinte) Schimonosit, pocit (în pronunțare). – scâlcia.
- SCÂLCIÁ, scâlciez, I. 1. și A (i se) toci încălțămintea (într-o parte); a (se) deforma. 2. A pronunța incorect cuvintele; a schimonosi, a poci. –
- SCÎLCIÁ, scîlciez, I. A toci, a strîmba, a deforma încălțămintea (mai ales la tocuri). () De ghete nu mai vorbesc, că mi se scîlciaseră. CAMIL PETRESCU, U. N. 289. – și: (rar) scî́lciu (DELAVRANCEA, H. T. 12). – Variantă: scălciá I.
- SCÎLCIÁT, -Ă, scîlciați, -te, (Despre încălțăminte) Tocit, strîmbat, deformat. Stătea lîngă bătrîn și-i ținea de urît, în vreme ce acesta punea petec lîngă petec ghetelor desfundate și scîlciate. PAS, Z. I 199. Cînd s-a reîntors la metoc... friguros și cu bocancii scîlciați, a găsit pe bunul său prieten. STĂNOIU, C. I. 69. ◊ (Atestat în forma scălciat) Nu-ți place mai bine traducția lui Dosofteiu... care nu te ostenește cînd o cetești, nici are fraze mari întortocheate și scălciate? NEGRUZZI, S. I 266. (Adverbial) Băieții... rîdeau mai ales acum, pentru că Budulea vorbea foarte scîlciat ungurește. SLAVICI, O. I 85. – Variantă: scălciát, -ă
- A SE SCÂLCIÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (mai ales despre încălțăminte) A-și pierde forma inițială (prin întrebuințare îndelungată sau neglijentă); a se scrombăi. /<lat. excalciare