Dicționar de sinonime
Sinonime scandal
Cuvântul „scandal” are următoarele sinonime:
scandal ( substantiv )
- abatere
- culpabilitate
- culpă
- dificultate
- eroare
- greșeală
- greutate
- impas
- impediment
- inconvenient
- neajuns
- nevoie
- obstacol
- opreliște
- păcat
- piedică
- stavilă
- vină
- vinovăție
- scenă
- tapaj
- hărmălaie
- balamuc
- gălăgie
- huiet
- larmă
- tămbălău
- tărăboi
- tevatură
- tumult
- vacarm
- vuiet
- zarvă
- zgomot
- larmăt
- strigare
- chiloman
- toi
- haraiman
- hălălaie
- hărhălaie
- toiet
- toloboată
- tololoi
- holcă
- lolotă
- calabalâc
- dandana
- dănănaie
- dăndănaie
- gâlceavă
- țigănie
- năsulie
- ceartă
- vâlvă
- harță
- indignare
- revoltă
- oprobiu
- infamie
- rușine
- josnicie
Sinonime Apropiate
- hărmălaie - larmă, gălăgie, zgomot, zarvă, tărăboi, tămbălău, vuiet, balamuc, tam-tam
- gălăgie - tărăboi, balamuc, larmă, zgomot, zarvă, hărmălaie, vacarm
- culpabilitate - greșeală, abatere, culpă, eroare, păcat, vină, vinovăție
- zarvă - gălăgie, hărmălaie, larmă, zgomot, scandal, ceartă, conflict
- greșeală - abatere, eroare, culpă, vină, păcat, vinovăție, sminteală, rătăcire, inexactitate
- dificultate - greutate, anevoință, inconvenient, neajuns, piedică, obstacol, rezistență, impediment
- zgomot - gălăgie, larmă, vacarm, tumult, vâlvă, senzație, răsunet
- greutate - povară, sarcină, încărcătură, pondere, dificultate, piedică, opreliște, impas, neajuns
- vacarm - hărmălaie, larmă, balamuc, zgomot
- balamuc - ospiciu, casă de nebuni, tărăboi, zgomot, gălăgie, larmă
- eroare - greșeală, inexactitate, neadevăr, erezie, culpă, vină, abatere
- stăvilar - zăgaz, baraj, ecluză, dig, stavilă, obstacol, opreliște, piedică, opoziție
- handicap - dezavantaj, neajuns, impas, greutate, piedică
- inconvenient - neajuns, dificultate, piedică, dezavantaj
- larmă - gălăgie, zgomot, hărmălaie
Dex scandal
- SCANDÁL, scandaluri, 1. Zarvă, vâlvă produsă de o faptă reprobabilă, rușinoasă; indignare, revoltă provocată de o asemenea faptă. ♦ Zgomot mare, gălăgie, tărăboi. ◊ A face cuiva scandal = a mustra aspru, a certa pe cineva cu vorbe aspre pe ton ridicat. 2. Întâmplare care tulbură ordinea publică; faptă urâtă, rușinoasă, care provoacă indignare. ♦ Situație rușinoasă; rușine. – Din scandale, scandalum.