Sinonime sceptru

Cuvântul „sceptru” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• domnie - stăpânire, cârmuire, guvernare, dominație, putere, scaun, coroană, sceptru
• coroană - diademă, cunună, domnie, monarhie
• tron - jeț, scaun regal, domnie, regalitate, stăpânire
• vârtute - însușire, calitate, proprietate, putere, tărie, vigoare, curaj, bărbăție, vrednicie
• virilitate - bărbăție, forță, tărie, vigoare, putere, energie
• vitalitate - forță, vigoare, energie, putere, trăinicie
• vivacitate - vioiciune, dinamism, energie, putere
• vlagă - putere, tărie, forță, vigoare
• intensitate - putere, forță, tărie, dinamism
• împărăție - imperiu, domnie, stăpânire, regat
• bărbăție - virilitate, tărie, energie, putere, vigoare, curaj, vitejie
• capacitate - forță, tărie, putere, aptitudine, pricepere, capacitate, talent, valoare, calitate
• cârmă - oiște, proțap, cârmuire, conducere, comandă, guvernare, domnie
• debil - plăpând, delicat, firav, fragil, șubred, slab, fără putere
• dinamism - putere, forță, energie, vigoare, vitalitate

Dex sceptru

• SCÉPTRU, sceptre, Toiag, baston (împodobit) purtat de suverani ca simbol al autorității. ♦ Demnitate, putere, mărire, autoritate de suveran; domnie, conducere. – Din sceptre, sceptrum.
• SCÉPTRU, sceptre, Toiag sau baston frumos împodobit, purtat (mai ales odinioară) de suverani, ca semn al autorității supreme. Pe sceptre și steme și tronuri sfărmate, Trufașă tu calcă. NECULUȚĂ, Ț. D. 40. ◊ (Metaforic) În mînă cu sceptru de flori, Cu stea de lumină pe frunte, Treci mîndră cu pașii ușori Din vale în munte. NECULUȚĂ, Ț. D. 56. ♦ Demnitate, putere, autoritate; conducere, domnie. Mîna care-a dorit sceptrul universului și gînduri Ce-au cuprins tot universul încap bine-n patru scînduri. EMINESCU, O. I 134. A uni, subt un singur sceptru, provințiile romîne. NEGRUZZI, S. I 271.
• SCÉPTRU Un fel de baston împodobit, care se poartă ca semn al autorității. ♦ Demnitate, putere, mărime, domnie. .
• SCÉPTRU baston împodobit, purtat de suverani, ca însemn al puterii lor. ◊ demnitate, putere, mărire; domnie. (< fr. sceptre, lat. sceptrum)
• SCÉPTRU ~e n. 1) Baston încrustat cu metal și cu pietre scumpe, purtat de un suveran ca simbol al puterii supreme. 2) fig. Autoritate suverană; putere supremă. /<lat. sceptrum, fr. sceptre, it. scettro
• sceptru n. 1. baston de comandă, semn al puterii supreme; 2. fig. autoritate suverană, regalitate: a ambiționa un sceptru; 3. superioritate: Englezii posed sceptrul mărilor.

Sinonimul cuvântului sceptru

Testează-te!