Dicționar de sinonime
Sinonime schingiui
Cuvântul „schingiui” are următoarele sinonime:
schingiui ( verb )
- a căzni
- a tortura
- a chinui
Alte sinonime:
- deforma
- denatura
- poci
- schimonosi
- scâlcia
- stâlci
- stropși
- tortura
- a canoni
- a chinul
- a munci
- a trudi
- a pedepsi
- a negăti
- a strânge
- a străstui
Sinonime Apropiate
- tortura - a chinui, a maltrata, a căzni, a schingiui
- tortură - caznă, chinuire, supliciu, suferință, calvar, canon, schingiuire
- martiriza - a tortura, a chinui, a căzni
- trudnic - obositor, chinuitor, căznit, extenuant, din greu
- nevoi - a constrânge, a obliga, a sili, a forța, a căzni, a chinui, a canoni, a munci, a trudi
- canoni - a chinui, a tortura
- screme - a se opinti, a se încorda, a se căzni
- sfărâma - a sparge, a zdrobi, a fărâma, a risipi, a distruge, a zobi, a se zbuciuma, a se chinui
- strădui - a se sili, a se sforța, a se zbate, a se căzni, a se trudi, a se munci, a se frământa, a se canoni
- suferință - durere, chin, tortură, boală, mizerie, neajuns
- tiranic - samavolnic, despotic, dictatorial, satrapie, abuziv, chinuitor, obsesiv, presant, stresant
- tiraniza - a oprima, a chinui, a teroriza
- trudi - a munci, a se strădui, a se sili, a se osteni, a se căzni
- zdrobi - a strivi, a sfărâma, a sparge, a nimici, a destrăma, a se chinui, a se zbuciuma, a extenua
- fierbe - a clocoti, a spumega, a se înfierbânta, a găti, a prepara, a face mâncare, a necăji, a frământa, a chinui
Dex schingiui
- SCHINGIUÍ, schingiuiesc, IV. A supune pe cineva la (mari) suferințe fizice; a chinui, a munci, a tortura; a maltrata. ♦ A deforma, a stâlci, a poci cuvintele, limba etc. – Schingi + -ui.
- SCHINGIUÍ, schingiuiesc, IV. A supune pe cineva la (mari) suferințe fizice; a chinui, a munci, a tortura; a maltrata. ♦ A deforma, a stâlci, a poci. A schingiui limba. – Schingi + -ui.
- SCHINGIUÍ, schingiuiesc, IV. A bate rău, a maltrata, a chinui, a tortura; (învechit) a supune la cazne. Acu nu le mai ajunge că ne schingiuiesc pe noi, încep să ne oropsească și copilașii. REBREANU, R. II 38. Au tăbărît cu toții pe dînsul și l-au schingiuit. CREANGĂ, P. 60.
- A SCHINGIUÍ ~ésc tranz. 1) A supune unor chinuri (fizice sau morale) groaznice; a tortura. 2) fig. (cuvinte, melodii etc.) A denatura, încălcând grav corectitudinea firească; a poci; a stâlci. /schingi + suf. ~ui
- schingiuì v. Mold. a tortura: au tăbărît cu toții pe dânsul și l’au schingiuit după placul lor CR.
- șchingiui schingiui
- schingĭuĭésc v. tr. (d. schingĭ, ca și ngr. skendzevo , id.). Chinuĭesc, căznesc, torturez. – Și -guĭesc (Munt.). Rar și șch-.
- șchingĭuĭésc, V. schingĭuĭesc.
- schingiui ( 1 și 3 schingiuiesc, schingiuiască)
- schingiuesc, -giuiască 3 , -giuiam 1