Dicționar de sinonime
Sinonime sclipire
Cuvântul „sclipire” are următoarele sinonime:
sclipire ( substantiv )
- licăr
- licărire
- licărit
- lucire
- scăpărare
- scăpărat
- scânteie
- scânteiere
- sclipeală
- sclipit
- străfulgerare
- licăriș
- sclipitură
- zare
- sclipet
- scăpărătură
- scintilație
- strălucire
- sticlire
- străluciu
- străluminare
- lucoare
- strălucoare
Sinonime Apropiate
- scintilație - scânteiere, strălucire, sclipire
- strălucire - scânteiere, sclipire, luminăție, fast, splendoare, glorie
- irizare - lucire, scânteiere, iluminare
- licăr - sclipire, scânteiere
- lumină - strălucire, sclipire, lucoare, lumânare, sfeșnic, opaiț, învățătură, educație, instrucție
- sclipitor - lucitor, scânteietor, scăpărător, deștept, subtil, iscusit, remarcabil
- fulgere - sclipire, scânteiere, fulger, clipă, moment
- perdaf - luciu, lustru, strălucire, săpuneală, dojana, mustrare, critică
- prestigiu - considerație, faimă, autoritate, vază, reputație, strălucire
- splendoare - strălucire, fast, măreție, grandoare
- șters - spălăcit, decolorat, inexpresiv, stins, discret, mediocru, fără strălucire
- fală - trufie, îngâmfare, orgoliu, vanitate, aroganță, fudulie, semeție, mândrie, strălucire
- glorie - mărire, onoare, slavă, grandoare, strălucire, laudă, elogiu, cinstire, omagiu
- grandoare - măreție, monumentalitate, splendoare, strălucire, fast, glorie
- iluminație - luminăție, lumină mare, strălucire
Dex sclipire
- SCLIPÍRE, sclipiri, Faptul de a sclipi, sclipeală, sclipit; lucire, scânteiere. – sclipi.
- SCLIPÍRE, sclipiri, Faptul de a sclipi; sclipeală, sclipit; lucire, scânteiere. – sclipi.
- SCLIPÍRE, sclipiri, Faptul de a sclipi; lucire, licărire, scînteiere. Apa limpede, verzuie, se aprindea în sclipiri de aur, pînă pe prundurile alburii de dincolo. SADOVEANU, O. IV 77. Din vale și de pe stînga se furișau pînă la mine sclipirile scurte și fugătoare ale Bistriței. HOGAȘ, M. N. 58. Izvoare limpezi, cu sclipiri de oțel, s-azvîrl printre stînci în valurile grele. VLAHUȚĂ, R. P. 90. ◊ Tot parcă-l mai înviora cîte-o sclipire de nădejde. La TDRG.
- SCLIPÍ, sclipesc, IV. A luci (cu o lumină vie și tremurătoare sau intermitentă); a scânteia, a străluci. ♦ (Despre ochi, privire) A scânteia (din cauza unei emoții), a avea o strălucire deosebită, nefirească. – clipi.