Dicționar de sinonime
Sinonime scund
Cuvântul „scund” are următoarele sinonime:
scund ( adjectiv )
- mărunt
- mic
- scurt
- scundac
- jos
- pitulat
- pitic
- neînsemnat
Sinonime Apropiate
- mărunt - mic, scund, scurt, redus, inferior, neînsemnat, mediocru, banal, meschin
- mic - redus, mărunt, restrâns, scurt, limitat, scund, îngust, subțire, mititel
- insignifiant - neînsemnat, mărunt, neimportant, neglijabil
- modest - simplu, umil, mediocru, neînsemnat, mărunt
- neglijabil - neînsemnat, mărunt, mic, neimportant, banal
- pipernicit - pirpiriu, mărunt, nedezvoltat
- pirpiriu - mic, pipernicit, mărunt, slăbuț, sfrijit
- pișa - a zdrobi, a mărunți, a sfărma, a bătători, a bătuci, a sâcâi, a plictisi, a cicăli, a agasa
- prescurta - a scurta, a abrevia, a reduce, a condensa, a concentra, a restrânge, a micșora
- stârpitură - pocitanie, avorton, lepădătură, pitic
- travesti - a deghiza, a masca, a ascunde
- umil - smerit, supus, modest, obsecvios, neînsemnat, simplu, anonim, sărăcăcios, biet
- viscere - măruntaie (în corp)
- voala - a ascunde, a masca, a umbri, a estompa, a împăienjeni
- fărâmița - a mărunți, a sfărâma, a zdrobi, a îmbucătăți, a distruge, a nimici, a descompune
Dex scund
- SCUND, -Ă, scunzi, -de, (Despre ființe) De statură mică; scurt, mărunt. ♦ (Despre lucruri) De înălțime mică, puțin înalt; jos. – Din skondŭ.
- SCUND, -Ă, scunzi, -de, Mic de stat; scurt, mărunt. Cum ocoleam gospodăria mănăstioarei... zărirăm... o femeie scundă. SADOVEANU, O. VII 267. Înaintă, legănîndu-și trupul scund și vîrtos. C. PETRESCU, C. V. 186. E cu vreo două degete mai scund ca dînsa. REBREANU, I. 85. ♦ (Despre construcții și elemente ale construcțiilor) Puțin înalt, puțin ridicat de la pămînt; jos. Se așeză pe gardul scund. DUMITRIU, N. 64. Pe ușa scundă... a ieșit un om mărunt. SADOVEANU, A. L. 14. Din cînd în cînd auzi cîte un strop picurînd din tavanul scund. VLAHUȚĂ, R. P. 103.
- SCUND ~dă (~zi, ~de) 1) (despre ființe) Care este de statură mică; mic de stat. 2) (despre lucruri) Care este de înălțime mică; puțin înalt; jos. /<sl. skondu
- scund a. 1. mic de stat: om scund; 2. plecat în jos: casă scundă. .
- scund, -ă adj. (vsl. scondŭ, sărac, nevoĭaș, scurt; rus. skúdnyĭ, nevoĭaș). Vest. Scurt, nu înalt: om scund. Jos, umil: casă scundă.
- SCUND adj. 1. mărunt, mic, scurt, (rar) scundac. (Un om ~ de statură.) 2. jos, mărunt, mic, (reg.) pitulat. (Casă ~.) 3. v. pitic.
- SCUND 1. mărunt, mic, scurt, (rar) scundac. (Un om ~ de statură.) 2. jos, mărunt, mic, pitulat. (Casă ~.) 3. mic, pitic. (Fasole ~.)
- Scund ≠ înalt
Antonime scund
- Scund ≠ înalt