Dicționar de sinonime
Sinonime secătui
Cuvântul „secătui” are următoarele sinonime:
secătui ( verb )
- a epuiza
- a istovi
- a vlăgui
- a sărăci
- a seca
Alte sinonime:
- goli
- a stoarce
- a slei
- extenua
- a goli
- a extenua
- a frânge
- a sfârși
- a zdrobi
- a stoci
- a dehobi
- a zămorî
- a suge
- a obosi
- a dispărea
Sinonime Apropiate
- extenua - a obosi, a epuiza, a secătui, a istovi, a slei, a vlăgui
- extenuat - obosit, sleit, vlăguit, epuizat, terminat, sfârșit, istovit, stors, secătuit
- seca - a usca, a asana, a se evapora, a se istovi, a se vlăgui, a se pierde, a se veșteji
- vlăgui - a slei, a istovi, a epuiza, a osteni
- istovi - a epuiza, a slei, a vlăgui, a stoarce, a extenua, a obosi, a termina, a sfârși, a încheia
- istovire - epuizare, vlăguire, extenuare
- nesecat - neistovit, inepuizabil, interminabil
- sfârșit - terminat, încheiat, isprăvit, istovit, epuizat, extenuat, sleit, obosit, vlăguit
- slăbiciune - sfârșeală, extenuare, epuizare, vlăguială, debilitate, scădere, lipsă, carență, defect
- slăbit - vlăguit, epuizat, anemiat
- slei - a coagula, a se închega, a se solidifica, a secătui, a se extenua, a se pierde, a goli
- frânge - a rupe, a fractura, a se întrerupe, a ceda, a se sparge, a istovi, a epuiza, a zdrobi, a da gata
- istovitor - extenuant, obositor, epuizant
- marasm - istovire, epuizare, descurajare, extenuare, sfârșeală
- neistovit - neobosit, infatigabil, inepuizabil, interminabil, nesfârșit, continuu, infinit
Dex secătui
- SECĂTUÍ, secătuiesc, IV. 1. A stoarce pe cineva (sau ceva) de bani, de puteri etc.; a istovi, a epuiza. ♦ A face ca un teren, o livadă etc. să devină neproductive; a sărăci. 2. (Despre rezervele de substanțe minerale dintr-un zăcământ) A fi pe terminate sau a se termina. – Secat + -ui.
- SECĂTUÍ, secătuiesc, IV. 1. A stoarce pe cineva (sau ceva) de bani, de avere, de putere etc.; a slei, a vlăgui, a istovi, a epuiza. () Natura îmbelșugată a acestui pămînt binecuvîntat n-a putut fi încă secătuită. BART, S. M. 46. ♦ A face să devină neproductiv; a sărăci. Arendașii... secătuiau pămîntul, părăgineau acareturile. SANDU-ALDEA, U. P. 146. 2. A epuiza rezervele de substanțe minerale dintr-un zăcămînt sau dintr-un cîmp de mină.
- A SE SECĂTUÍ mă ~iésc intranz. 1) (despre soluri) A deveni neroditor. 2) (despre persoane) A-și slăbi organismul, alimentându-se cu hrană puțină și lipsită de calorii. /a seca + suf. ~ui
- A SECĂTUÍ ~iésc 1. tranz. 1) A face să nu mai dispună; a slei. ~ de puteri. 2) (soluri fertile) A face să se secătuiască. 2. intranz. (despre rezerve) A dispărea complet; a seca. /a seca + suf. ~ui
- secătuì v. Mold. a seca de puteri, a slei.
- secătuĭésc v. tr. (d. sec, secat, ca păcătuĭesc d. păcat). Storc de puterĭ, sleĭesc, sfîrșesc: ogor secătuit. – Est. Pop. săc-.
- secătui ( 1 și 3 secătuiesc, secătuiască)
- secătuesc, -uiască 3 , -uiam 1
- SECĂTUÍ vb. 1. v. goli. 2. (fig.) a stoarce. (Îl ~ de bani.) 3. (înv. și reg.) a slei. (A ~ ogorul.) 4. v. extenua.