Dicționar de sinonime
Sinonime semeție
Cuvântul „semeție” are următoarele sinonime:
semeție ( substantiv )
- aroganță
- impertinență
- insolență
- măgărie
- necuviință
- neobrăzare
- nerușinare
- obrăznicie
- sfruntare
- trufie
- tupeu
- măreție
- mândrie
- dârzenie
- făloșenie
- făloșie
- curaj
- îngâmfare
- grandoare
- maiestate
- bărbăție
- bravură
- cutezanță
- încumetare
- îndrăzneală
- neînfricare
- temeritate
- intrepiditate
- petulanță
- cutezare
- suflet
- inimă
- voinicie
- dârzie
- îndrăznire
- mărinimie
- semețire
- taros
- fală
- fudulie
- infatuare
- înfumurare
- orgoliu
- vanitate
- fatuitate
- morgă
- prezumție
- suficiență
- superbie
- țanțoșie
- mărire
- ifos
- țâfnă
- fălnicie
- laudă
- mărie
- mărime
- mândrețe
- pohfală
- preaînălțare
- preaînălțime
- trufă
- trufășie
- zădărnicie
- avânt
Sinonime Apropiate
- fală - trufie, îngâmfare, orgoliu, vanitate, aroganță, fudulie, semeție, mândrie, strălucire
- obrăznicie - impertinență, necuviință, sfidare, aroganță, insolență, neobrăzare, prezumție, nerușinare, îndrăzneală
- mândrie - trufie, orgoliu, îngâmfare, fală, aroganță, semeție, ifos, frumusețe, strălucire
- megalomanie - grandomanie, fudulie, infatuare, înfumurare, orgoliu, trufie, vanitate, semeție, mândrie
- cutezanță - curaj, bărbăție, îndrăzneală, bravură, temeritate, neînfricare, tupeu, cinism, înfruntare
- trufie - aroganță, înfumurare, mândrie, îngâmfare, infatuare, semeție
- mândrețe - frumusețe, splendoare, strălucire, aroganță, înfumurare, infatuare, orgoliu, trufie, vanitate
- ifos - îngâmfare, aroganță, înfumurare, trufie, orgoliu
- lăudăroșenie - fală, orgoliu, mândrie, înfumurare, fălire, aroganță
- nerușinare - necuviință, impertinență, obrăznicie, nesimțire, insolență, neobrăzare, indecență, vulgaritate
- curaj - îndrăzneală, temeritate, bărbăție, cutezanță, bravură, eroism
- temeritate - curaj, îndrăzneală, cutezanță, neînfricare
- vanitate - orgoliu, îngâmfare, aroganță, ambiție, înfumurare
- nesimțire - leșin, colaps, nerușinare, insolență, obrăznicie, impertinență, necuviință, nepăsare, indiferență
- bravură - vitejie, eroism, bărbăție, temeritate, cutezanță, îndrăzneală
Dex semeție
- SEMEȚÍE, 1. Mândrie, fală; trufie, îngâmfare, orgoliu. 2. Curaj, îndrăzneală; avânt. – Semeț + -ie.
- SEMEȚÍE 1. Mîndrie, fală; (depreciativ) trufie, îngîmfare, orgoliu. Moș Gheorghe Soare înaintă... urcînd scărițele de piatră cu semeție și încredere, mîndru ca un mire. MIHALE, O. 520. Iată trăsurile acelei figuri ce-nsuflă îndată un simpatic respect și pe care o susține cu oareșice mîndrie portul drept al trupului și gugiumanul de samur, așezat cu semeție pe cap. ODOBESCU, S. I 262. Cei bogați... vorbesc din avuție Și se țin în semeție. TEODORESCU, P. P. 101. 2. Curaj, îndrăzneală; avînt. Șovăia pierzîndu-și mintea de putere părăsit... Semeția lui – minciună; vitejia lui – poveste. MACEDONSKI, O. I 118. Ai noștri izbesc cu semeție pe turci și tătari și îi iau în goană. BĂLCESCU, O. II 49. – Variantă: (regional) sumețíe (C. PETRESCU, C. V. 353, ALECSANDRI, T. 1399, NEGRUZZI, S. I 141)
- SEMEȚÍE ~i f. 1) Caracter semeț; fală; măreție. 2) Atitudine de superioritate nejustificată fața de alții; fală; măreție; îngâmfare; înfumurare; fudulie; mândrie. /semeț + suf. ~ie
- semeție f. aroganță.
- semețíe (Munt.) și sumețíe (Mold.) f. (d. semeț, sumeț). Rar azĭ. Mîndrie foarte mare, mare încredere în sine, trufie. – Vechĭ să, sî- și si-.
- SUMEȚÍE semeție.
- semeție, -ției
- SEMEȚÍE s. v. aroganță, impertinență, insolență, măgărie, necuviință, neobrăzare, nerușinare, obrăznicie, sfruntare, trufie, tupeu.
Antonime semeție
- Semeție ≠ simplețe, simplitate
Sinonimul cuvântului semeție