Dicționar de sinonime
Sinonime semen
Cuvântul „semen” are următoarele sinonime:
semen ( substantiv )
- aproapele
- soț
- priatnicul
Sinonime Apropiate
- aproapele - om, ins, individ, semen
- pereche - cuplu, partener, soț
- poznă - glumă, farsă, ghidușie, șotie, năzbâtie, gafă, încurcătură, boroboață, pocinog
- singur - neînsoțit, răzleț, solitar, unic, numai, exclusiv, doar
- șuiță - alai, escortă, însoțitori, serie, șir, rând, succesiune, continuitate, înlănțuire
- șoaptă - șușoteală, murmur, susur, șopot, vorbe, bârfă, calomnii
- șopti - a murmura, a susura, a vorbi încet, a sufla, a șușoti
- șoptit - murmurat, șușotit, în șoaptă, încet, tainic, ferit, în surdină
- trăsnaie - năzbâtie, poznă, șotie, boacănă
- ghidușie - glumă, năzbâtie, poznă, ștrengărie, farsă, festă, păcăleală, renghi, șotie
- ins - individ, persoană, om, semen, față, obraz
- întocmai - exact, la fel, aidoma, asemenea, deopotrivă, da, desigur, tocmai, absolut
- întovărăși - a se însoți, a (se) asocia
- jumătate - doime, a doua parte, pe din două, mijloc, centru, soție, nevastă
- nepereche - impar, fără soț, unic, excepțional, fără egal
Dex semen
- SEMÉN2, semeni, Drug de fier în patru muchii, cu vârf ascuțit și cu mâner de lemn, folosit de pescari la spargerea gheții. –
- SÉMEN1 seamăn.
- SÉMEN2, semeni, Drug de fier în patru muchii, cu vârf ascuțit și cu mâner de lemn, folosit de pescari la spargerea gheții. –
- SÉMEN2, semeni, Drug de fier în patru muchii, cu vîrf ascuțit și cu mîner de lemn, întrebuințat de pescari la spargerea gheții.
- SÉMEN ~i m. mai ales la pl. Ființă care seamănă perfect cu altă ființă; pereche potrivită. /v. a semăna
- SEÁMĂN, semeni, (în forma semen) Cel care e la fel cu cineva; aproapele cuiva; om (considerat în raport cu alt om). ◊ Fără (de) seamăn = fără asemănare, extraordinar. ◊ A nu (mai) avea seamăn (pe lume) = a fi unic, a nu avea pereche, asemănare. – Din semăna2 (derivat regresiv).
- SEÁMĂN, semeni, Cel care e la fel cu cineva; aproapele cuiva; om (considerat în raport cu alt om). ◊ Fără (de) seamăn = fără asemănare, extraordinar. ◊ A nu (mai) avea seamăn (pe lume) = a fi unic, a nu avea pereche, asemănare. – Din semăna2 (derivat regresiv).
- SÁMĂN seamăn.