Dicționar de sinonime
Sinonime servitute
Cuvântul „servitute” are următoarele sinonime:
servitute ( substantiv )
- aservire
- subjugare
- robie
- dependență
Alte sinonime:
- atârnare
- captivitate
- constrângere
- datorie
- forță
- iobăgie
- îndatorire
- înrobire
- obligație
- rumânie
- sclavie
- silă
- silnicie
- subordonare
- supunere
- șerbie
- vecinătate
- vecinie
- violență
- convenție
- servitudine
Sinonime Apropiate
- șerbie - iobăgie, servitute, aservire
- sclavaj - robie, captivitate, mizerie, oprimare
- sclavie - sclavaj, robie
- fascinație - fermecare, seducție, vrajă, farmec, subjugare, încântare, captivare
- libertate - independență, neatârnare, slobozenie, suveranitate, autonomie
- apartenență - înrudire, dependență, legătură
- captivitate - robie, prizonierat, sclavie
- lanț - cătușe, fiare, catenă, zale, șir, serie, succesiune, convoi, rând
Dex servitute
- SERVITÚTE, servituți, 1. (În Evul Mediu) Stare de dependență, de aservire față de stăpânul feudal; robie, servitudine. ♦ Obligație, constrângere. 2. Sarcină care grevează un imobil, denumit fond aservit, în favoarea altuia, denumit fond dominant, și care ia naștere prin voința proprietarilor celor două fonduri. – Din servitus, -utis.
- SERVITÚTE, servituți, 1. (În evul mediu) Stare de dependență, de aservire; robie, servitudine. ♦ Obligație, constrângere. 2. Sarcină care grevează asupra unui bun imobiliar, izvorând din situația naturală a bunului sau dintr-o convenție, care are ca scop să servească utilitatea publică sau particulară. – Din servitus, -utis.
- SERVITÚTE, servituți, 1. Stare de dependență, de aservire; robie. ♦ Obligație, constrîngere. Era o funcțiune liberă de servituțile biroului. GALACTION, O. I 27. 2. Sarcină care grevează asupra unui bun imobiliar (izvorînd din situația naturală a bunului sau dintr-o convenție) și care se instituie fiind de utilitate publică sau particulară.
- SERVITÚTE 1. Stare de dependență, de servire; servitudine; robie. ♦ Obligație, constrângere. 2. Sarcină care grevează asupra unui bun imobiliar, izvorând din situația naturală a bunului sau dintr-o convenție, care are ca scop să servească utilitatea publică sau particulară. .
Sinonimul cuvântului servitute