Dicționar de sinonime
Sinonime sete
Cuvântul „sete” are următoarele sinonime:
sete ( substantiv )
- însetare
- dorință, aspirație, poftă, nesaț
Alte sinonime:
- dor
Sinonime Apropiate
- foame - nemâncare, înfometare, inaniție, dorință, poftă, aspirație
- dorință - poftă, râvnă, doleanță, năzuință, deziderat, aspirație, iubire, imbold, pasiune
- jind - dor, poftă, dorință, râvnire
- lăcomie - aviditate, voracitate, cupiditate, nesaț, râvnă, poftă, jind, jinduire
- nesaț - lăcomie, poftă
- ambiție - orgoliu, înfumurare, mândrie, aspirație, pretenție, râvnă, dorință, veleitate
- apetit - poftă, dorință, pornire, propensiune
- aspirație - râvnă, dor, ideal, dorință, năzuință, tendință, vis
- chef - petrecere, ospăț, zaiafet, benchetuială, dorință, poftă, dispoziție, gust, plac
- dor - dorință, aspirație, năzuință, tendință, pornire, jind, jinduire, alean, nostalgie
- tendință - pornire, dispoziție, înclinare, aplecare, năzuință, aspirație
- veleitate - ambiție, pretenție, aspirație (nejustificată), orgoliu
- vis - reverie, transpunere, visare, iluzie, fantezie, închipuire, aspirație
- găman - lacom, nesătul, mâncăcios
- hămesit - lihnit, înfometat, flămând, lacom, nesățios
Dex sete
- SÉTE Senzație fiziologică pe care o au oamenii, animalele sau păsările când simt nevoia să bea apă din cauza deshidratării țesuturilor organismului. ♦ Poftă, dorință arzătoare; dor. ◊ Cu sete = cu pasiune, cu nesaț; cu putere, cu violență, tare. – sitis.
- SÉTE Senzație fiziologică pe care o au oamenii, animalele sau păsările când simt nevoia să bea apă din pricina deshidratării țesuturilor organismului. ♦ Poftă, dorință arzătoare; dor. ♦ Cu sete = cu pasiune, cu nesaț; cu putere, cu violență, tare. – sitis.
- SÉTE 1. Senzație pe care o au oamenii și animalele cînd simt nevoia să bea apă. Setea îmi era cumplită: mi se uscase limba în gură. SADOVEANU, N. F. 72. Spînul se preface că-i e sete și cere plosca cu apă de la stăpînu-său. CREANGĂ, P. 204. Așa jalnic de ce cînți? Ori ți-i foame, ori ți-i sete, Ori ți-i dor de codru verde? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 106. 2. Poftă necumpătată, dorință arzătoare; dor. Setea cea mare de viață, setea adîncă îmi cuprinse sufletul. SADOVEANU, O. VI 66. Vorbește cum o îndeamnă ura, setea de răzbunare. GHEREA, ST. CR. II 261. De cine mi-i mie dor, Departe-i depărtișor; De cine mi-i mie sete, Nice-l văd, nice mă vede. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 124. ◊ Cu sete = cu nesaț, cu putere; tare, violent. Paloșul lui bătea repede în rînduri, cu sălbătăcie și cu sete. SADOVEANU, O. I 256. Îi arde cu sete cîteva palme. CARAGIALE, O. III 11. Cînd cu sete cauți forma ce să poată să le-ncapă. Să le scrii, cum cere lumea, vro istorie pe apă? EMINESCU, O. I 137.