Sinonime sfârșit

Cuvântul „sfârșit” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• extenuat - obosit, sleit, vlăguit, epuizat, terminat, sfârșit, istovit, stors, secătuit
• încheiere - sfârșit, final, terminare, capăt, fine, concluzie
• final - sfârșit, capăt, încheiere, terminare, deznodământ, epilog, fine, ultim, încheietor
• finalizare - realizare, concretizare, fructificare, încheiere, sfârșit, terminare
• capăt - limită, sfârșit, terminație, cap, fine, extremitate, final, bucată, fragment
• zdrobit - strivit, sfărâmat, demoralizat, distrus, amărât, copleșit, sleit, extenuat, obosit
• leșinat - extenuat, sfârșit, slăvit, vlăguit, nemâncat, hămesit
• neistovit - neobosit, infatigabil, inepuizabil, interminabil, nesfârșit, continuu, infinit
• deșelat - istovit, vlăguit, spetit, obosit, curbat
• deznodământ - sfârșit, încheiere, final, epilog, fine
• fine - sfârșit, final, încheiere
• finit - limitat, mărginit, circumscris, delimitat, terminat, încheiat, isprăvit
• moarte - deces, dispariție, stingere, pieire, răposare, extincție, sucombare, exitus, omor
• slăbit - vlăguit, epuizat, anemiat
• uzat - deteriorat, degradat, tocit, învechit, consumat, epuizat, slăbit, obosit

Dex sfârșit

• SFÂRȘÍT1, sfârșituri, 1. Faptul de a (se) sfârși, partea care sfârșește sau cu care se sfârșește ceva; moment final; fine. ◊ Fără sfârșit = care nu se termină sau pare că nu se va termina niciodată. ◊ În sfârșit = în cele din urmă, în fine. La sfârșit = la urmă. ◊ A face (sau a pune) sfârșit = a face să înceteze, a termina. A lua sfârșit = a se termina, a se isprăvi. 2. Moarte. ◊ A-și da sfârșitul (sau obștescul sfârșit) = a muri. 3. Scop, țintă. – sfârși.
• SFÂRȘÍT2, -Ă, sfârșiți, -te, 1. Care a fost dus până la capăt; terminat. 2. Care a fost epuizat, consumat. 3. Istovit peste măsură, cu puterile sleite. – sfârși.
• SFÂRȘÍT1 1. Faptul de a (se) sfârși; partea care sfârșește sau cu care se sfârșește ceva; moment final; fine. ◊ Fără sfârșit = care nu se termină sau pare că nu se va termina niciodată. ◊ În sfârșit = în cele din urmă, în fine. La sfârșit = la urmă. ◊ A face (sau a pune) sfârșit = a face să înceteze, a termina. A lua sfârșit = a se termina, a se isprăvi. 2. Moarte. ◊ A-și da sfârșitul (sau obștescul sfârșit) = a muri. 3. Scop, țintă. – sfârși.

Sinonimul cuvântului sfârșit

Testează-te!