Sinonime sfidare

Cuvântul „sfidare” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• frondă - opoziție, răzvrătire, înfruntare
• hărțuială - harță, încăierare, confruntare, ciocnire, înfruntare
• încăierare - luptă, bătaie, încleștare, înfruntare, ciocnire
• încontrare - contrazicere, înfruntare
• neobrăzare - obrăznicie, sfidare
• obrăznicie - impertinență, necuviință, sfidare, aroganță, insolență, neobrăzare, prezumție, nerușinare, îndrăzneală
• aplomb - dârzenie, îndrăzneală, sfidare
• cutezanță - curaj, bărbăție, îndrăzneală, bravură, temeritate, neînfricare, tupeu, cinism, înfruntare
• excitație - stimulent, ațâțare, provocare
• afront - jignire, înfruntare, insultă, vexare, ofensă, ultraj
• confruntare - competiție, concurs, întrecere, conflict, înfruntare, opunere
• diversiune - abatere, provocare
• luptă - război, bătălie, conflict, înfruntare, ciocnire, conflagrație, încăierare, harță, bătaie

Dex sfidare

• SFIDÁRE, sfidări, Acțiunea de a sfida și rezultatul ei. – sfida.
• SFIDÁRE, sfidări, Acțiunea de a sfida și rezultatul ei; dispreț provocator, desfidere. E un act de mare îndrăzneală, în orice caz o sfidare aproape, adusă legilor supreme. BOGZA, C. O. 218. Atitudinea aceasta de sfidare a realității poate să-i pericliteze averea și viața. REBREANU, R. II 15. C-un ifos de sfidare și c-o obrăznicie, ce nu mai e de mirare la oameni care nu mai au nimic de pierdut, ei strigară la toate sfaturile și amenințările ce li se făceau. VLAHUȚĂ, O. A. I 162.
• SFIDÁRE Acțiunea de a sfida și rezultatul ei; înfruntare. .
• SFIDÁ, sfidez, I. A înfrunta pe cineva cu dispreț, cu ostentație; a desfide. – Din sfidare.
• SFIDÁ, sfidez, I. A înfrunta pe cineva sau ceva cu dispreț și în mod provocator; a desfide. În aeru-mbătat, de roze sfidez atingerea durerii. MACEDONSKI, O. I 64.
• SFIDÁ I. A înfrunta, a privi pe cineva sau ceva cu dispreț; a desfide. .
• SFIDÁ tr. a înfrunta, a privi pe cineva sau ceva cu dispreț; a desfide. (< it. sfidare)
• A SFIDÁ ~éz tranz. (persoane, lucruri) A înfrunta cu dispreț (neglijând pericolele); a desfide. /<it. sfidare
• *sfidéz v. tr. (it. sfidare. V. desfid). Desfid, privesc pe cineva provocator chemîndu-l la luptă saŭ la întrecere dacă-ĭ dă mîna.
• SFIDÁRE s. 1. bravadă, bravare, desfidere, (înv.) desfid. (~ morții.) 2. înfruntare, (rar) sfruntare. (~ cuiva.) 3. provocare, sfruntare. (Aruncă cuiva o ~.)

Sinonimul cuvântului sfidare

Testează-te!