Sinonime sfinție

Cuvântul „sfinție” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• lues - sifilis
• psalt - dascăl (biserică), cântăreț, cantor
• sacralitate - sfințenie, puritate
• templu - bazilică, catedrală, biserică, sinagogă
• catedrală - biserică, bazilică, templu, lăcaș divin
• bazilică - biserică, templu, lăcaș de închinare

Dex sfinție

• SFINȚÍE, sfinții, (în forma articulată și urmat de un adjectiv posesiv) Epitet sau titlu de respect care se dă clericilor, sfinților și (rar) lui Dumnezeu. – Sfânt + -ie.
• SFINȚÍE, sfinții, (În forma articulată și urmat de un adjectiv posesiv) Epitet sau titlu de respect care se dă clericilor, sfinților și (rar) lui Dumnezeu. – Sfânt + -ie.
• SFINȚÍE, sfinții, (În forma articulată și urmat de un adjectiv posesiv de 2 și 3 sau ) Epitet sau titlu de respect care se dă clericilor, sfinților și (rar) lui dumnezeu. Căldura pustiei era acum cuptorul lui dumnezeu, în care sfinția-sa coace pînile pămîntului. SADOVEANU, O. L. 90. Slujește părintele Anghel, dar rar de tot, că sfinția-sa locuiește departe. GALACTION, O. I 40. Ei, Harap-Alb, zise sfînta Duminică, așa-i că am scos-o la capăt și asta? – Așa; cu ajutorul lui dumnezeu și cu al șfinției-voastre, răspunse Harap-Alb. CREANGĂ, P. 227.
• sfinție f. titlu de onoare dat preoților: Sfinția sa.
• sfinție f. (d. sfînt). Calitatea de a fi sfînt. sanctitate (Epitet respectuos preuților): Sfinția Sa (prescurtat S. S.) Părintele Va-sile. (Arhiereilor și episcopilor Preasfinția Sa). – Vechĭ osf- (în preaosfinție, după vsl. prĭeosvenštistvo) și sfenție. V. sînție.
• SFINȚÍE s. v. biserică, casa domnului, lues, sfințenie, sifilis.
• sfinție BISERICĂ. CASA DOMNULUI. LUES. SFINȚENIE. SIFILIS.

Sinonimul cuvântului sfinție

Testează-te!