Dicționar de sinonime
Sinonime simțământ
Cuvântul „simțământ” are următoarele sinonime:
simțământ ( substantiv )
- sentiment
- simțire
- simțiciune
Sinonime Apropiate
- presimțire - intuire, bănuială, anticipare, prevestire, deducție, presentiment
- afect - sentiment, emoție, simțire, sensibilitate
- asentiment - acord, aprobare, consimțire, adeziune, încuviințare
- trăire - existență, viețuire, simțire, sentiment, resimțire, tensiune
- siropos - dulceag, fad, sentimental
- suflet - conștiință, psihic, minte, cuget, inimă, simțire, spirit, bunătate, omenie
- sufragiu - vot, adeziune, aprobare, asentiment
- știre - informație, veste, noutate, comunicare, înștiințare, cunoaștere, consimțire, aprobare, permisie
- impresie - părere, opinie, sentiment, senzație, efect, urmare
- insensibilitate - indiferență, nesimțire
- intuiție - sesizare, pătrundere, presentiment, inspirație
- încuviințare - admitere, acceptare, aprobare, consimțire, acord, aviz, consimțire, învoire, voință
- languros - galeș, sentimental, melancolic, tandru, drăgăstos
- nepăsare - indiferență, delăsare, pasivitate, dezinteres, lenevie, inerție, nesimțire, tembelism, indolență
- nerușinare - necuviință, impertinență, obrăznicie, nesimțire, insolență, neobrăzare, indecență, vulgaritate
Dex simțământ
- SIMȚĂMẤNT, simțăminte, (Rar) Sentiment. – Simți + -ământ (după sentiment).
- SIMȚĂMẤNT, simțăminte, Sentiment. – Simți + -ământ (după sentiment).
- SIMȚĂMÂNT simțămínte n. Atitudine afectivă față de cineva sau ceva; sentiment. simțământ de frate. simțăminte de iubire. /a simți + suf. ~mânt
- SIMȚIMẤNT simțământ.
- SIMȚĂMÎ́NT, simțăminte, Sentiment. Își aduse aminte de simțămîntul de singurătate. DUMITRIU, N. 74. Acest simțămînt sfînt, nu cunosc încă nici un neam, nici o seminție cît de brută, cît de sălbatecă, care să nu-l aibă. KOGĂLNICEANU, S. A. 54. – Variante: simțimî́nt (C. PETRESCU, C. V. 361, DAVILA, V. V. 86, ODOBESCU, S. III 50), simțemî́nt (ARDELEANU, D. 52), simțimént (ALEXANDRESCU, M. 5)
- SIMȚIMÎ́NT simțămînt.
- simțimânt n. sentiment.
- *sentimént n., pl. e (fr. sentiment, it. sentimento). Acțiunea de a simți, simțire, impresiune: un sentiment plăcut. Impresionabilitate, simt, facultatea de a simți (a înțelege, a aprecia) din instinct: a avea maĭ mult sentiment de cît raționament. Conștiință, simț: a avea sentimentu superioritățiĭ, datoriiĭ. Pasiune, simțire (ĭubire saŭ ură), opiniune: sentimente înalte, josnice, durabile; a-țĭ schimba sentimentele. – Fals simțimînt, pl. inte.
- *simțimî́nt V. sentiment.
- simțămînt, simțăminte