Dicționar de sinonime

Sinonime sincopă

Cuvântul „sincopă” are următoarele sinonime:

sincopă ( substantiv )
  • afereză
  • cădere
  • colaps
  • elipsă
  • întrerupere
  • leșin
  • lipotimie
  • pauză
  • sincopa


Sinonime Apropiate

  • leșin - sfârșeală, amețeală, sincopă, inconștiență
  • sacadat - sincopat, cadențat, ritmic, săltăreț
  • nesimțire - leșin, colaps, nerușinare, insolență, obrăznicie, impertinență, necuviință, nepăsare, indiferență
  • pierzanie - moarte, pieire, prăpăd, degradare, corupție, decădere
  • recesiune - declin, decădere, criză, regres
  • regres - declin, decădere, descreștere, reflux, involuție
  • sfârșeală - oboseală, epuizare, extenuare, leșin
  • slăbiciune - sfârșeală, extenuare, epuizare, vlăguială, debilitate, scădere, lipsă, carență, defect
  • vacanță - repaus, concediu, pauză, loc liber, disponibilitate
  • fiasco - eșec, insucces, cădere
  • insucces - eșec, nereușită, neizbândă, cădere, înfrângere
  • lacună - lipsă, gol, vid, întrerupere, discontinuitate, lapsus, defect, cusur, neajuns
  • lihnit - hămesit, înfometat, sfârșit, leșinat
  • meteahnă - cusur, neajuns, defect, lipsă, slăbiciune, lacună, scădere, viciu, patimă
  • oprire - încetare, curmare, pauză, stopare, blocare, staționare, stație, haltă, popas

Dex sincopă

  • SINCÓPĂ, sincope, 1. Încetare subită (momentană sau definitivă) a funcției inimii, cu întreruperea respirației și pierderea sensibilității și a mișcărilor voluntare. 2. Efect ritmic, cu caracter dinamic, obținut prin mutarea accentului unei măsuri de pe timpul tare pe cel slab anterior. 3. Fenomen fonetic care constă în dispariția unei vocale sau a unui grup de vocale neaccentuate între două consoane ale unui cuvânt. 4. (Rar) întrerupere, pauză. – Din syncope.
  • SINCÓPĂ, sincope, 1. Încetare subită (momentană sau definitivă) a funcției inimii, cu întreruperea respirației și pierderea sensibilității și a mișcărilor voluntare. 2. Efect ritmic, cu caracter dinamic, obținut prin mutarea accentului unei măsuri de pe timpul tare pe cel slab anterior. 3. Fenomen fonetic care constă în dispariția unei vocale sau a unui grup de vocale neaccentuate între două consoane ale unui cuvânt. 4. (Rar) Întrerupere, pauză. – Din syncope.
  • SINCÓPĂ, sincope, 1. Încetare subită (momentană sau definitivă) a funcțiunii inimii, cu întreruperea respirației și pierderea sensibilității și a mișcărilor voluntare. colaps. Sincopă cardiacă. ◊ (Metaforic) Inima lucrurilor încetase de a mai bate și o sincopă colosală ai fi zis că tăiase suflarea în pieptul uriaș al naturii. HOGAȘ, M. N. 165. 2. Efect ritmic, cu caracter dinamic, obținut prin mutarea accentului unei măsuri de pe timpul tare pe cel slab. 3. Căderea unei vocale neaccentuate sau a unui grup de vocale neaccentuate din interiorul unui cuvînt.


Sinonimul cuvântului sincopă

Sinonimul cuvântului sincopă


Testează-te!