Dicționar de sinonime
Sinonime singular
Cuvântul „singular” are următoarele sinonime:
singular ( adjectiv )
- individual
- singuratic
- singurit
- aparte
- neobișnuit
- deosebit
- special
- insolit
- bizar
- ciudat
- curios
- excentric
- extravagant
- fantasmagoric
- fantezist
- inexplicabil
- năstrușnic
- original
- paradoxal
- straniu
- abracadabrant
- străin
- pidosnic
- pocit
- poznaș
- deșănțat
- șod
- ciudos
- paraxin
- sanchiu
- fistichiu
- întors
- sucit
- trăsnit
Sinonime Apropiate
- fistichiu - bizar, curios, ciudat, extravagant, trăsnit, fantezist
- neobișnuit - deosebit, excepțional, anormal, nefiresc, insolit, bizar, năstrușnic, singular, excentric
- curios - ciudat, bizar, singular, straniu, excentric, insolit, indiscret, insinuant
- fantasmagoric - extravagant, ciudat, bizar, scrântit, neobișnuit, fantast
- aparte - separat, deosebit, distinct, special, singular, insolit
- bizar - ciudat, neobișnuit, curios, extravagant
- extravagant - neobișnuit, insolit, ciudat, bizar
- special - deosebit, aparte, distinct, excepțional, singular, unic
- fantastic - închipuit, ireal, imaginar, bizar, ciudat, straniu, fabulos, neobișnuit, fenomenal
- fantezist - imaginar, închipuit, născocit, fantastic, iluzoriu, ireal, bizar, ciudat, excentric
- insolit - neobișnuit, neuzitat, nepotrivit, ciudat, bizar
- deșănțat - imoral, corupt, obscen, destrăbălat, dezmățat, trivial, bizar, ciudat, straniu
- extravaganță - ciudățenie, excentricitate, bizarerie, fantezie
- interesant - atrăgător, captivant, atractiv, plăcut, ciudat, neobișnuit, bizar, aparte
- funambulesc - bizar, excentric, extravagant
Dex singular
- SINGULÁR, -Ă, singulari, -e, 1. (; în sintagmele) Număr singular (și substantivat, ) = categorie gramaticală care indică un singur exemplar dintr-o categorie de ființe, de obiecte etc. Persoana întâi (sau a doua, a treia) singular = persoană gramaticală care indică numărul singular (1). 2. Care aparține sau este caracteristic unui singur sau unui anumit exemplar dintr-o categorie, care se referă la un singur sau la un anumit exemplar dintr-o categorie; care se deosebește de alți indivizi, de alte fenomene etc. din aceeași categorie prin anumite trăsături distincte, individuale: care iese din comun în raport cu ceilalți indivizi, celelalte fenomene etc. din aceeași categorie; care este singur, izolat printre sau față de indivizii din aceeași categorie; care ocupă un loc aparte în cadrul aceleiași categorii; deosebit, aparte, neobișnuit; ciudat, bizar, original. ◊ Judecată singulară = judecată al cărei subiect este un nume individual. ♦ (; substantivat, ; ) Categorie care reflectă un singur exemplar dintr-o clasă de lucruri, în totalitatea însușirilor lui care îl deosebesc de celelalte lucruri din acea clasă; individual. – Din singularis, singulier.
Antonime singular
- Singular ≠ plural
Sinonimul cuvântului singular