Dicționar de sinonime
Sinonime singur
Cuvântul „singur” are următoarele sinonime:
singur ( adjectiv )
- neînsoțit, răzleț, solitar, unic
- numai, exclusiv, doar
Alte sinonime:
- salt
- singuratic
- însumi
- izolat
- retras
- însingurat
- retirat
- sihastru
- pustiu
- stingher
- pribeag
- rătăcit
- de bună voie
- de la sine
singur ( pronume )
- neînsoțit
- unic
- singuratic
- însumi
- doar
- retras
- stingher
- pustiu
- solitar
- răzleț
Sinonime Apropiate
- singuratic - retras, solitar, izolat, singur, răzleț, ferit, dosnic, tainic
- izolat - separat, detașat, despărțit, răzlețit, retras, singuratic, însingurat, solitar, sihăstrii
- doar - abia, numai, exclusiv, singur, poate, probabil
- exclusiv - doar, numai, singur
- însingurat - singur, izolat, retras, solitar
- numai - abia, doar, tocmai, exclusiv, dar, însă
- răzleț - rătăcit, disparat, izolat, pribeag, dispersat, solitar
- izola - a despărți, a separa, a răzleți, a se retrage, a se claustra, a se sihăstri, a se însingura
- abia - doar, numai, tocmai, cu greu, anevoie, cu dificultate
- dezolare - mâhnire, tristețe, jale, întristare, descurajare, singurătate, pustietate, pustiu
- părăsit - abandonat, lăsat, ruinat, dărăpănat, pustiu, nepopulat, nelocuit, sălbatic
- pronunța - a rosti, a articula, a comunica, a grăi, a vorbi, a exprima
- răspopi - a caterisi, a excomunica
- rătăcit - răzleț, hoinar, tulburat, întunecat, vagabond
- sălbăticie - barbarie, cruzime, brutalitate, primitivism, pustiu, paragină
Dex singur
- SÍNGUR, -Ă, singuri, -e, 1. (Despre oameni) Care nu este însoțit de nimeni, fără niciun tovarăș, fără altcineva. ♦ Singuratic (1), solitar, izolat, retras; părăsit. 2. Prin forțele sale, fără ajutorul, intervenția, îndemnul, voia cuiva; din proprie inițiativă. ♦ De la sine. 3. (Precedând substantivul) Numai unul; unic. Singurul drum spre oraș. ♦ (În construcții negative) Niciun. Nu putea articula un singur cuvânt. ♦ (Adverbial) Numai, doar. Singur tu nu mi-ai plăcut. 4. (Determină subiectul sau obiectul; uneori ține locul numelui) (Eu sau tu, el etc.) însumi (însuți, însuși etc.) chiar eu (sau tu, el etc.) în persoană. Am eu singur grijă. – singulus.
- SÍNGUR, -Ă, singuri, -e, 1. (Despre oameni) Care nu este însoțit de nimeni, fără nici un tovarăș, fără altcineva. ♦ Singuratic (1), solitar, izolat, retras; părăsit. 2. Prin forțele sale, fără ajutorul, intervenția, îndemnul, voia cuiva; din proprie inițiativă. ♦ De la sine. 3. (Precedând substantivul) Numai unul; unic. Singurul drum spre oraș. ♦ (În construcții negative) Nici un. Nu putea articula un singur cuvânt. ♦ (Adverbial) Numai, doar. Singur tu nu mi-ai plăcut. 4. (Determină subiectul sau obiectul; uneori ține locul numelui) (Eu sau tu, el etc.) însumi (însuți, însuși etc.) chiar cu (sau tu, el etc.) în persoană. Am eu singur grijă. – singulus.