Dicționar de sinonime

Sinonime singur

Cuvântul „singur” are următoarele sinonime:

singur ( adjectiv )
  1. neînsoțit, răzleț, solitar, unic
  2. numai, exclusiv, doar
Alte sinonime:
  • salt
  • singuratic
  • însumi
  • izolat
  • retras
  • însingurat
  • retirat
  • sihastru
  • pustiu
  • stingher
  • pribeag
  • rătăcit
  • de bună voie
  • de la sine
singur ( pronume )
  • neînsoțit
  • unic
  • singuratic
  • însumi
  • doar
  • retras
  • stingher
  • pustiu
  • solitar
  • răzleț


Sinonime Apropiate

  • singuratic - retras, solitar, izolat, singur, răzleț, ferit, dosnic, tainic
  • izolat - separat, detașat, despărțit, răzlețit, retras, singuratic, însingurat, solitar, sihăstrii
  • doar - abia, numai, exclusiv, singur, poate, probabil
  • exclusiv - doar, numai, singur
  • însingurat - singur, izolat, retras, solitar
  • numai - abia, doar, tocmai, exclusiv, dar, însă
  • răzleț - rătăcit, disparat, izolat, pribeag, dispersat, solitar
  • izola - a despărți, a separa, a răzleți, a se retrage, a se claustra, a se sihăstri, a se însingura
  • abia - doar, numai, tocmai, cu greu, anevoie, cu dificultate
  • dezolare - mâhnire, tristețe, jale, întristare, descurajare, singurătate, pustietate, pustiu
  • părăsit - abandonat, lăsat, ruinat, dărăpănat, pustiu, nepopulat, nelocuit, sălbatic
  • pronunța - a rosti, a articula, a comunica, a grăi, a vorbi, a exprima
  • răspopi - a caterisi, a excomunica
  • rătăcit - răzleț, hoinar, tulburat, întunecat, vagabond
  • sălbăticie - barbarie, cruzime, brutalitate, primitivism, pustiu, paragină

Dex singur

  • SÍNGUR, -Ă, singuri, -e, 1. (Despre oameni) Care nu este însoțit de nimeni, fără niciun tovarăș, fără altcineva. ♦ Singuratic (1), solitar, izolat, retras; părăsit. 2. Prin forțele sale, fără ajutorul, intervenția, îndemnul, voia cuiva; din proprie inițiativă. ♦ De la sine. 3. (Precedând substantivul) Numai unul; unic. Singurul drum spre oraș. ♦ (În construcții negative) Niciun. Nu putea articula un singur cuvânt. ♦ (Adverbial) Numai, doar. Singur tu nu mi-ai plăcut. 4. (Determină subiectul sau obiectul; uneori ține locul numelui) (Eu sau tu, el etc.) însumi (însuți, însuși etc.) chiar eu (sau tu, el etc.) în persoană. Am eu singur grijă.singulus.
  • SÍNGUR, -Ă, singuri, -e, 1. (Despre oameni) Care nu este însoțit de nimeni, fără nici un tovarăș, fără altcineva. ♦ Singuratic (1), solitar, izolat, retras; părăsit. 2. Prin forțele sale, fără ajutorul, intervenția, îndemnul, voia cuiva; din proprie inițiativă. ♦ De la sine. 3. (Precedând substantivul) Numai unul; unic. Singurul drum spre oraș. ♦ (În construcții negative) Nici un. Nu putea articula un singur cuvânt. ♦ (Adverbial) Numai, doar. Singur tu nu mi-ai plăcut. 4. (Determină subiectul sau obiectul; uneori ține locul numelui) (Eu sau tu, el etc.) însumi (însuți, însuși etc.) chiar cu (sau tu, el etc.) în persoană. Am eu singur grijă.singulus.


Sinonimul cuvântului singur

Sinonimul cuvântului singur


Testează-te!