Dicționar de sinonime
Sinonime sintagmă
Cuvântul „sintagmă” are următoarele sinonime:
sintagmă ( substantiv )
- expresie
- grup de cuvinte
- grup de morfeme
- grup nominal
- locuțiune
- turnură sintactică
Sinonime Apropiate
- perifrază - circumlocuție, expresie, secvență, locuțiune
- enunț - formulă, enunțare, text, expresie, sintagmă, context, segment
- fizic - corporal, trupesc, senzual, erotic, fiziologic, material, concret, expresie, palpabil
- discurs - cuvântare, alocuțiune, expunere, conferință, logos
- expozeu - expunere, comunicare, cuvântare, alocuțiune, vorbire
- aer - atmosferă, văzduh, cer, expresie, față, mină, figură, fizionomie
- circumlocuțiune - perifrază, locuțiune
- mimică - fizionomie, expresie, chip, înfățișare, mină
- mască - machiaj, fard, grimă, obrăzar, expresie, față, aparență, mină, fizionomie
- expunere - prezentare, înfățișare, expoziție, etalare, comunicare, prelegere, expozeu, discurs, vorbire
Dex sintagmă
- SINTÁGMĂ, sintagme, Unitate semantico-sintactică stabilă, formată dintr-un grup de două sau de mai multe cuvinte între care există raporturi de subordonare; locuțiune; expresie. – Din syntagme.
- SINTÁGMĂ, sintagme, Unitate semantico-sintactică stabilă, formată dintr-un grup de două sau mai multe cuvinte între care există raporturi de subordonare; locuțiune; expresie. – Din syntagme.
- SINTÁGMĂ, sintagme, Unitate sintactică stabilă, alcătuită dintr-unul sau mai multe cuvinte sau dintr-o locuțiune și constituind o parte a unei propoziții sau a unei fraze. «A trage nădejde» este un exemplu de sintagmă. ▭ Prin însăși existența lor, sintagmele sînt un element de stabilitate în limbă. GRAUR, F. L. 179.
- SINTÁGMĂ Unitate sintactică stabilă, formată din mai multe cuvinte sau dintr-o locuțiune, constituind o parte a unei propoziții sau a unei fraze. .
- SINTÁGMĂ unitate semantico-sintactică stabilă, din două sau mai multe cuvinte între care există raporturi de subordonare. (< fr. syntagme)
- SINTÁGMĂ ~e f. lingv. 1) Ansamblu liniar de elemente ale limbii, aparținând unor clase diferite, care, în actul vorbirii, se îmbină unul cu altul. 2) Unitate sintactică stabilă alcătuită din două sau mai multe cuvinte, între care există un raport de subordonare și care constituie o parte a unei propoziții sau a unei fraze. /<fr. syntagme, germ. Syntagma
Sinonimul cuvântului sintagmă