Sinonime sireap

Cuvântul „sireap” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• crâncen - cumplit, crud, groaznic, crunt, teribil, inuman, nemilos, sălbatic, sângeros
• crunt - aspru, crud, crâncen, sălbatic, groaznic, nemilos, sângeros
• aspru - acerb, nemilos, crunt, crâncen, rău, dur, violent, sever, brutal
• rău - afurisit, mizerabil, brutal, neomenos, aspru, nedomolit, aprig, crâncen, violent
• feroce - crud, sălbatic, nemilos, atroce, sadic, fioros, crâncen
• neomenos - cumplit, inuman, ticălos, primitiv, necivilizat, dur, barbar, aspru, rău
• cumplit - groaznic, teribil, infernal, îngrozitor, crâncen, crud, inuman, nemilos, sălbatic
• inuman - neomenos, feroce, crud, barbar
• barbar - primitiv, necivilizat, sălbatic, crud, rău, feroce, dur
• sălbatic - nedomesticit, pădureț, neîmblânzit, crud, animalic, barbar, inuman, înfricoșător, necivilizat
• răutate - neomenie, violență, brutalitate, cruzime, sălbăticie, maliție, venin, cinism, sarcasm
• fioros - groaznic, îngrozitor, înfiorător, cumplit, feroce, crunt, teribil, înspăimântător
• hapsân - hain, câinos, crud, odios, răutăcios, lacom, hrăpăreț, avar, zgârcit
• implacabil - neîmblânzit, crud, neiertător, nepotolit, neîndurat
• inexorabil - neînduplecat, aspru, crud, teribil, implacabil, nemilos

Dex sireap

• SIREÁP, -Ă, sirepi, -e, 1. (Rar; despre cai) Iute, năvalnic, greu de stăpânit; sălbatic. 2. (; în sintagma) Floare sireapă = semn alb pe care îl au unii cai în frunte. – Din sverĕpŭ.
• SIREÁP, -Ă, sirepi, -e, 1. (Despre cai) Iute, năvalnic, greu de stăpânit; sălbatic. 2. (; în sintagma) Floare sireapă = semn alb pe care îl au unii cai în frunte. – Din sverĕpŭ.
• SIREÁP, -Ă, sirepi, -e, 1. (Despre cai, astăzi rar; și în forma sirep) Sălbatic, vijelios, iute, greu de stăpînit. Călare pe un șoimulean sireap, de mînca foc. ISPIRESCU, L. 144. poruncește să-i aducă o iapă sireapă și un sac plin cu nuci. CREANGĂ, P. 101. Din grajd iute-mi scotea Zece iepe, Tot sirepe. ȘEZ. XII 129. ◊ Taica, maica tot mă-ntreabă d-un murg cu coama sireapă. TEODORESCU, P. P. 306. ◊ (Substantivat) Fugind pe sirepi, tatarii scoteau țipete ascuțite. SADOVEANU, O. VII 12. Du-te acum, sireapul meu. ISPIRESCU, M. V. 52. Dar sirepul falnic stă. ALECSANDRI, P. III 248. 2. (În ) Floare sireapă = semn alb pe care îl au unii cai în frunte. Calul ce-i dăruise împărătița era negru ca noaptea și cu floare sireapă în frunte. POPESCU, B. I 32. – Variantă: sirép, sireapă
• sireap a. aprig, sălbatic (învechit): cai sirepi ce fug ca vântul AL. . ║ m. cal aprig: sirepul ridică narea ’n vânt AL.
• sireáp, -eápă adj., pl. epĭ, epe (vsl. sverĭepŭ, sălbatic, impetuos). Vechĭ. (la Moxa svireap). Sălbatic, barbar: sirepele neamuri tătărăști (Cant.). Azĭ. Est. Aprig, impetuos, pur sînge: cal sireap.
• SIRÉP, SIREÁPĂ sireap.

Sinonimul cuvântului sireap

Testează-te!