Sinonime slăbire

Cuvântul „slăbire” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• destindere - relaxare, slăbire, detentă
• regres - declin, decădere, descreștere, reflux, involuție
• slăbiciune - sfârșeală, extenuare, epuizare, vlăguială, debilitate, scădere, lipsă, carență, defect
• uzat - deteriorat, degradat, tocit, învechit, consumat, epuizat, slăbit, obosit
• uzură - degradare, eroziune, deteriorare, epuizare, oboseală, slăbire
• îngustime - strâmtoare, reducere, mărginire, limitare
• meteahnă - cusur, neajuns, defect, lipsă, slăbiciune, lacună, scădere, viciu, patimă
• oboseală - osteneală, trudă, chin, istovire, slăbire
• amorțeală - toropeală, moleșeală, slăbire, inerție, indiferență, stagnare
• anemic - slab, firav, slăbit, epuizat, nerezistent, slăbănog
• bonificație - rabat, reducere, scăzământ, facilități (de plată)
• contragere - strângere, reducere, contracție, sinteză
• cusur - defect, deficiență, imperfecțiune, insuficiență, lipsă, lacună, meteahnă, neajuns, scădere
• defect - lipsă, scădere, deficiență, imperfecțiune, cusur, meteahnă, hibă, neajuns, beteșug
• depreciere - degradare, devalorizare, subminare, scădere, pierdere

Dex slăbire

• SLĂBÍRE, slăbiri, Faptul de a slăbi; pierdere a greutății sau a puterii; slăbit1.- slăbi.
• SLĂBÍRE, slăbiri, Faptul de a slăbi; pierdere a greutății sau a puterii; slăbit1. – slăbi.
• SLĂBÍRE, slăbiri, Faptul de a slăbi, de a pierde din putere, din forță.
• SLĂBÍ, slăbesc, IV. 1. (Despre ființe) A pierde din greutate, a deveni (mai) slab (1). 2. (Despre ființe) A pierde din forță, din putere, din rezistență. ♦ (Despre organe ale corpului, despre facultăți fizice, psihice etc.) A nu mai funcționa normal. ♦ (Despre abstracte) A pierde din intensitate, a se diminua; (despre procese, acțiuni) a-și încetini ritmul, a se domoli. 3. A face să fie mai puțin strâns, mai puțin încordat, a da drumul din strânsoare; a lăsa liber, a slobozi. ◊ A nu slăbi pe cineva = a nu lăsa în pace pe cineva; a urmări de aproape, a ține din scurt. – Din slab. slabja, slabiți.
• SLĂBÍ, slăbesc, IV. 1. (Despre ființe) A pierde din greutate, a deveni (mai) slab (1). 2. (Despre ființe) A pierde din forță, din putere, din rezistență. ♦ (Despre organe ale corpului, despre facultăți etc.) A nu mai funcționa normal. ♦ (Despre abstracte) A pierde din intensitate, a se diminua; (despre procese, acțiuni) a-și încetini ritmul, a se domoli. 3. A face să fie mai puțin strâns, mai puțin încordat, a da drumul din strânsoare; a lăsa liber, a slobozi. ◊ A nu slăbi pe cineva = a nu lăsa în pace pe cineva; a urmări de aproape, a ține din scurt. – Din slab. slabja, slabiti.

Antonime slăbire

• Slăbire ≠ îngrășare, întărire

Sinonimul cuvântului slăbire

Testează-te!